~Angela Bîrsan: „Părintele Ioan“

Parintele Ioan Selejan, episcopul nostru, e un om smerit facut tot parca dintr-o impletititura de blandete, intelepciune cuminte, o anume si potrivita sfiala amestecata cu hotarari grele, de barbat care parca ar fi fost general in toate razboaiele lumii, si cele vazute si cele nevazute. Un om cu atata calm si mai ales dezbracat de haina grea a multor ierarhi, cea a vicleniei si a dorintei de a fi cat mai sus intre purtatorii de mitra. Un om care, din ascultare binecuvantata a venit, in 1994, dintre palmierii Ierusalimului unde slujea biserica romaneasca in Tara Sfanta fara nici o parere de rau in gerurile uscate, de -30 de grade din Harghita pentru a fi pastor unor putine oi, ratacite si abandonate, -vorbitori de limba materna romana, vreo suta de mii din Harghita si Covasna- in mijlocul minoritatii maghiare, de catre mai marii Bucurestiului care-si aduc aminte de cei de aici doar in campanii electorale. Care a ajuns la Miercurea Ciuc din cauza mintii mele care nu vrea cu nici un chip sa uite detalii pe care altii le-ar fi uitat de mult. Cine sa vina aici episcop, se intrebau atunci cei care trebuiau sa desluseasca rapsunsul. Ascultam propunerile lor, toti barbati, unii mai misogini altii indiferenti la prezenta mea la o asa discutie importanta si ma trezesc vorbind, minunandu-ma de mine. Le spun;

-Aici, unui episcop batran iar fi peste putere sa se ia la tranta cu cele vreo 150 de biserici ramase in paragina. Stiti bine, unele sunt o ruina, altele nevaruite din ’40, dinaintea Diktatului. Altele sunt lada de gunoi a satului, altele fara acoperisuri cu altare din care au crescut goruni sau pline, inaluantru de tufe de mure sau zmeura. Aici trebuie un om tanar, in plina forta, care sa stie cate cuie , cata caramida si cata tabla e nevoie, de cat var si mesteri sa le puna pe picioare. Parintele Gane, protopopul, zice mustacind;

– Ce le mai stii tu pe toate. Si unde gasesti tu un episcop si inginer constructor, pe deasupra, cum zici tu ? Ma rosesc toata.

-Stiti, imi aduc aminte ca in ’90 am facut un documentar exact despre nevoia unor tineri de a se calugari. Si atunci am aflat ca sunt multi cu studii superioare care au simtit « chemarea ».Unul dintre episoade era despre un staret de la Lainici cu care fostul meu sef de la « Viata Spirituala » , Mihai Miron, a facut un interviu. Parea sa aiba pana in 40 de ani si manuia bine mistria si cred ca acum e mai marele Bisericii ortodoxe romanesti de la Ierusalim, Ioan Selejan. Manuia mistria undeva in varful turlei manastirii de ziceai ca nu-i adevarat ca-l vezi imbract in sutana. Barbatii tac si ma privesc cu atentie

-Ce zici nu-i rau. Dar cum sa-l si aducem aici? O vrea? O fi pe placul ierarhilor? Cum nu-mi sunt straini multi dintre mitropoliti si stiu ca si patriarhul Teoctist mi-ar deschide usa, spun, cu toata candoarea ca asta, cu voia si ingaduinta lui Dumnezeu, s-ar putea face daca toata lumea de aici zice da. Si toata lumea a zis da dupa care plec la Sibiu, orasul in care m-am nascut. Dupa ce ajung cu o intarzaiere de 6 ore, aproape de miezul noptii la Mitropolia Ardealului, IPS Antonie Plamadeala ma astepata cu masa pusa si vreme de vreo 4 ore intoarcem pe toate fetele gandul pentru care plecasem. Multe fusesera, pana atunci, serile prelungite in care il ascultasem pe „inaltul ” Plamadeala povestind despre sine, cartile lui, tarirea mistica si oameni ca parintele Nicolae Steinhardt sau Noica. Sa fi vorbit cu convingere, sa fi gasit exact argumentele de care e nevoie? Cine stie ? Mitropolitul, pastorul unei parti insemnate din viitoarea episcopie care se plamadea, judetul Covasna, imi da binecvantarea si ma trimite val vartej si la episcopia Albei Iulia, de cum soarele rasare, dupa ce vorbeste cu ps Andrei Andreicut care ma asteapta cu fasole batuta si multa ingaduinta in a ma asculta. Probabil ca s-ar fi asteptat si unul si altul, la fel ca si patriarul Teoctist, ca pentru asa o problema sa aiba de a face mai degraba cu membrii consiliilor eparhiale . Cum spun, si acum cred ca n-am fost decat un umil instrument caruia Cel de Sus i-a dat , ironic, pentru ca sunt femeie intr-o lume in care deciziile importante le iau barbatii, exact raspunsul de care era nevoie; Cine sa fie episcop in Harghita si Covansa. Prea Fericitul m-a primit zambind;

-Anjela, Anjela, ce mai pui la cale? Ma intreaba blajin, moldoveanul patriarh, nascut la Vorona Sucevei. Facusem multe interviuri cu Patriarhul. Stiam ca ma va asculta dar nu stiam daca va si baga in seama spusele mele. Dar m-a ascultat cu atentie dupa care a tacut. Imi venea sa intru in pamant, dar adanc de tot, asa de tare imi strigau gandurile; hei, femeie, ce-ti veni sa te amesteci in asa chestiune complicata?

-Credeam ca facem un interviu dar asta e altceva. Unde sunt ceilalti?

Aha, imi zic eu, acum chiar am bagat-o pe maneca. Imi inima in dinti si raspund cu jumatate de gura.

-Ceilalti stiu ca, lucrand atatia ani la „Viata spirituala” voi fi gasind cuvinte potrivite si usile se vor deschide la tot ceea ce e lasat de la Dumnezeu. Stiu ca nu e chiar potrivit si treaba unei simple femei pentru a se amesteca intr-un asa demers insa, mi-am spus eu, ce se poate intampla mai mult decat sa intampin un refuz? Pe de alta parte poate ca am gasit,poate, cu voia Cerului, deloc intamplator , cea mai buna solutie. Atat am avut de zis. Ma binecuvanteaza si plec. Peste 9 luni parintele Ioan era sfintit episcop la Miercurea Ciuc.

ANGELA BÎRSAN