~Mirela Nicoleta Hîncianu: „Taina fără taină“
Cantaream in anticamera trairii
talantii mosteniti din alta viata.
Falangele tremura infricosate,
destinul aluneca
pe langa margini patrate
de unghii…
Razboiul de tesut
amorteste in scena neterminata
a rastignirii pe cruce,
in jurul coroanei de spini
clocot de revolta al fiintei,
purpura uscata de viata.
Spicul de grau jertfeste
boabe de galben
in sita flamanda
de clipe dornice
sau poate rodnice,
ramase firimituri de la o cina
taina intre taine.
Haina descos captuseala
de pe haina roasa gurmand
de greieri infometati…
Carpesc si captusesc rosu
mantie roasa in coate
de atata sprijin
in cioate pestrite de viata.
Mai cos inca o bucata
de destin, petec universului,
mai cer trei boabe din spic
si trei din mac
si rodesc paine de vorbe
in clocot rosu de traire
Aburinda supa rosie,
fierbinte paine,
cina mea fara taina!
veniti?
MIRELA NICOLETA HINCIANU
mai 18, 2008 la 3:02 pm
Efectul cuvintelor poetei MIRELA NICOLETA HINCIANU interiorizate la cote maxime si trecute prin inima sufletului, face ca acel interior sa fie exteriorizat si expus noua, la forma de spiritualitate de exceptie. Trecutul prezentul si viitorul prezente sub diferite forme de poeta, sunt imbinate cu eleganta privind valorile sale sufletesti, aratandu`ne o noua cale de abordare a artei de a pune cuvintele pe melodia simtirii si sufletului, prin aceasta deschizand o noua perspectiva in poezia Romanesca.
VIOREL MUHA