~Liliana Alexandru: Poeme noi

PARFUM  DE  PRIMĂVARĂ

Parfumul crinului te-mbie,

Sub floarea albă ce adie,

Polenul galben, de stamine,

Încearcă starea, să-ţi aline.

Petala roz, de trandafir

Ce-ai mirosit-o într-o doară,

Te farmecă şi gându-ţi zboară

Şi ţi se pare din senin

c-al amăgirii, strop venin

s- a scurs… pierdut,

împrăştiindu-se-n vazduh.

Parfum de primăvară,

Lăsând în urmă, doar neprevăzut,

Şi flori de mai, ce te-nconjoară,

Uitat, eşti nevăzut…

Pluteşti…, e prima oară!

______________

GLASUL IUBIRII

Aud glasul iubirii tale

ce mă cheamă,

Mă strigă, prin mii înroşite petale

ce cad, la o simplă adiere,

de teamă.

Teamă că nu voi veni?

Greşeşti.Ştiu, îţi doreşti mângâiere,

mângâierea sufletului meu,

Aud glasul iubirii, am venit, sunt eu!

Aud, paşii tăi venind spre mine,

Aud, inima ta bătând sub a mea privire,

Şi sufletul ce se scaldă într-o stare de bine.

Aud, încă aud singurătatea ce te părăseşte

Şi simt deja fiinţa-mi că te iubeşte!

Am simţit forţele interioare

descătuşându-se în umbra sufletului tău,

deodată am simţit uşurare,

sufletul mi s-a contopit cu al tău.

Locul  nevralgic al eului l-am găsit,

era ascuns în spatele căutării

sufletului obosit,

ce m-a chemat la tine.

Am venit, iată-mă!

M-am descătuşat în umbra sufletului tău

şi am simţit uşurare!

Aud glasul iubirii tale, am venit, sunt eu!
_______________

INIMI DE PIATRĂ

Am simţit adânc clipele de singurătate

devorându-mi eul şi deodată

m-am oprit.

Mi-am dat seama că nu am timp

să mă lupt cu timpul

şi că viaţa, e o luptă cu viaţa pentru eternitate.

Am început, să Te strig Doamne,

ştiam că eşti acolo undeva şi mă priveşti,

Niciodată n-o să încetezi să mă uimeşti.

Chipul, mi-e stană de piatră,

Sufletu-mi arde în foc,

O, Doamne, găseşte-mi un loc,

printre oameni cu inimi de piatră!

LILIANA ALEXANDRU