~Corina Ciuraş: „Copaci“

COPACUL CU ZULUFI

Primăvara trimite adieri timide,

Degete fine printre zulufii copacului.

Ar vrea să-l răsfeţe, dar se teme

Să nu-l trezească prea devreme

_______________

COPACUL CU VALURI

Dacă obosesc de prea mult frumos

Aleg să mă odihnesc.

Mă aşez pe banca primei iubirii,

Las inima să-şi primenească odăile,

Iar copacul cu valuri mă poartă spre ţărmul speranţei.

_______________

COPACUL CUCERITOR

Au încercat să îl pună la punct,

Să-l înveţe ce înseamnă teama

Şi supunerea sub puterea cuvintelor distrugătoare.

În schimb, el a învăţat să fie puternic,

Cucerind pas cu pas orizonturile.

Urcând treptele suferinţei cu fruntea sus.

_______________

COPACUL UNIC

Pe strada caselor sobre

Gonesc frenetic maşini

Iar paşii fiecăruia grăbesc spre ţintă.

Răsună însă uneori râsete zglobii

Copii cu un bunic

Nedumeriţi privind copacul unic.

Iar peste toate clopotele cântă.

_______________

ARIPILE ÎNGERULUI

Dacă am putea să ne oprim, să ascultăm

Să privim doar o secundă, râsul curat

Şi zbaterea genelor unui copil

Poate am simţi uşor trecând

Adierea binecuvântată a unor aripi de înger.

_______________

DIAMANTE

Soarele primăverii

Scaldă apele amintirii,

Îmbie diamantele iubirii

Ochilor cândva supuşi orbirii.

CIURAŞ CORINA, As.Socială, an III