~Florentina Orza: „Aburi plutesc”

ABURI PLUTESC

aburi plutesc în orizontul mahmur

învăluit de iubirea din noapte

te vezi ştergând lacrimi deshidratate

trăgând de picior miile de şoapte

rostite-n amurg

*******

sunetul cheii ce lacătul deschide

sufletul obosit de-atâtea suferinţe

trezeşte gândul văduvit de realitate

certifică ale tale cuvinte îmbrăcate

în aură

*******

aburi plutesc pe inima friptă

îndepărtând lichidul amintirilor moarte

chemând pe altcineva să-nlăture singurătatea

devenită cărbune.

_______________

MOARTEA UNEI LUMÂNĂRI

lumânarea

se stinge încet

şi curge

ca viaţa

lăsând în urmă

întuneric

şi pustiu

*******

sufletul viu

se-nalţă spre cer

fosforescent

în mijlocul nopţii

târzii

*******

mistere

se dizolvă

în drumul spre

infinit

*******

o lumânare stinsă

rămâne pe pământ

făr’să mai verse

lacrimi

vreodat’

FLORENTINA ORZA