~Anca Negru: „Uitare“

UITARE
mă rog să uit

de patimi şi frustrări,

să văd albastrul nemărginit,

să simt raza alunecând

pe chipu-mi de lut ars,

să ating adierea cu mâna

larg deschisă înspre izvoare,

să aud murmurul lin al

muntelui înălţat spre şindrilele

împărăţiei celeste, să adorm în

iarba crudă liberă de grijă,

să mă mângâie răcoarea nopţii

şi parfumul de lalele roşii.
________________

MÂNGÂIERE
Mângâiere îmbălsămată

De savoare exotică

Adie-mi pielea,

Cu irizaţii de safire,

Fă-o rubinie şi

Ambră ca de lut,

Recompune-o din

Molecule şi atomi

De suflu nou şi

Forme concave,

Prefă-o în oglindă

De Soare iluminată,

Condu-o spre mistere

Şi tainice poteci

De iasomie pline

Ce induc vise de

Toamnă şi priviri

De dor pătrunse.

ANCA NEGRU