Maria Ciornei: „Puterea cuvântului ziditor de faptă pilduitoare“

Motto: Rostul nostru nu va fi acela de a contempla, fără atitudine şi de a ne lăsa în voia celor ce năzuiesc să ne uzurpe până la dispariţia totală, prefăcând zilele vieţii noastre în apăsare grea şi creînd” scaune de judecată” ale arbitrariului, acolo unde şedeau oameni cuminţi”..

Noi avem o istorie ce ne legitimează şi  deasupra noastră un singur Judecator.”

Artur Silvestri
Îndemnuri către tineri

Dacă vreodată vă veţi gândi să spuneţi ceva despre cei dragi, despre cei apropiaţi, despre cei ce v-au fost alături în clipe grele, sau v-au ferit de primejdii, v-aţi pus  întrebarea cum v-aţi fi exprimat bucuria, dragostea, mândria pentru realizările celor iubiţi, sau ale voastre, recunoştinţa, fidelitatea, ori răspunsul la mâna caldă întinsă la nevoie? Dacă nu v-aţi pus întrebarea, sigur aţi făcut-o exprimând măcar o dată unul  din aceste sentimente. Nu întotdeauna cuvintele au fost cele care v-au ajutat cel mai mult. Uneori o privire, o atingere de mână, o floare, un zâmbet v-au făcut fericiţi.

Şi totuşi cuvintele sunt daruri nepreţuite. Sunt nestemate, sau otrăvuri; sunt calde sau reci, întreţin viaţa sau  o pot ucide.

Ele singure constituie imperii nesfârşite. Unele sunt purtătoare de culoare, de căldură şi dau sens vieţii. Sunt surse de energie, şi uneori leacuri mai puternice decât orice medicament miraculos scornit de mintea omenească. >>>>

Anastasia Dumitru: Ziua mondială a poeziei

,,Artă – singurul surâs al tragediei noastre ». (L. Blaga)

,,Condiţia umană nu se ameliorează decât prin educaţie şi prin cultură”. (N. Iorga).
Sub genericul  Primăvara poeţilor la Liceul Teoretic ,,L. Blaga” din Constanţa s-a desfăşurat o lecţie deschisă Ziua mondială a poeziei, susţinută de prof. Anastasia Dumitru împreună cu elevii clasei a VIII-a D. Activitatea a avut loc chiar în ziua debutului festivalului, Primăvara poeţilor, în data de 23 martie 2009. Iniţial am fost invitaţi la biblioteca Universităţii Ovidius, unde este şi sediul Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor la un maraton poetic, apoi am participat la activitatea de la liceul nostru.

Ca argument pentru desfăşurarea aceastei activităţi educative au fost evenimentele lunii martie. În data de 3 martie am sărbătorit ziua scriitorului, în data de 21 martie-Ziua Mondială a poeziei, instituită de Conferinţa Generală UNESCO din 2000, tot pe 21 martie a fost -Ziua copacului în Italia. Sărbătoarea reînnoirii şi unităţii omului cu natura, pe 27 martie –Unirea Basarabiei cu România (1918), unde ne-am amintit de poetul Basarabiei -Grigore Vieru, 27 martie -Ziua Internaţională a teatrului. Am început cu 1 Martie -mărţişorul, am trecut la 8 Martie- Chipul mamei în literatura română şi încheiem cu 31 martie, când s-a născut Nichita Stănescu (1933). Era de datoria noastră să marcăm toate aceste evenimente. >>>>

Ana Maria Bălaş: „O zi în care s-au deschis «ceţurile argintii»“

Joi, 2 aprilie, ora 17, o zi si o ora speciala intr-un loc care a devenit special:Libraria Mihail Sadoveanu din Bucuresti, unde aveam sa ne “intalnim” inca o data cu Artur Silvestri la lansarea celor două carti : In memoriam Artur Silvestri –marturii tulburatoare si Zile de neuitat.Frumusetea lumii cunoscute de Artur Silvestri lansare ce a adunat la Libraria Sadoveanu zeci de suflete care l-au cunoscut pe Artur Silvestri – personal sau electronic doar- , l-au apreciat si au respirat impreuna cu el „aerul „ Romaniei Tainice.

La deschidere, scriitoarea Mariana Braescu Silvestri  ne destainuie cu durere despre soţul ei Artur Silvestri : ,,Avea acea însuşire, rară, stranie, să simtă lucruri ce aveau să se întâmple. Era deznădăjduit doar la gândul că nu va reuşi să termine lucrurile importante ce le avea de făcut. Pentru că simţea că viaţa ce i s-a dat se va termina  prea repede. ” Insa , cu toate acestea, dupa cum ne aminteste sotia Mariana Braescu ,acest Mare Om continua sa ramana printre noi prin Opera Sa , prin incercarile sale de zeci de ani de a reinvia Romania Tainica si de a salva valorile Patrimoniului Romanesc.

Prima carte, În memoriam Artur Silvestri cuprinde marturiile celor care l-au cunoscut si iubit. Este o carte „frumoasa, nascuta in lacrimi„ dupa expresia doamnei  Teodora Mindru, editor coordinator al volumului.

A doua carte, Frumusetea lumii cunoscute Zile de neuitat , de Artur Silvestri, publicata postum , este un jurnal album ce cuprinde gandurile mentorului Artur Silvestri. Daca prima carte este o carte a emoţiei, a doua- ce cuprinde ultimele luni ale lui Artur Silvestri, in ultima plecand in „ceturi argintii„ este un volum pe care cititorul care l-a cunoscut macar electronic pe Artur Silvestri, îl inunda cu lacrimi pe fiecare pagina.  Fiecare rand din cartea constituita din mici insemnari precum :Suflete pure, Doi catei din vecini, Cateva ore in natura, ne dezvaluie un alt Artur Silvestri. >>>>

ECOURI

• Stimată Doamnă Mariana Brăescu Silvestri,
Vă rog să primiţi mulţumirile mele pentru coletul cu cărţile „In memoriam Artur Silvestri” şi pentru tot ce faceţi pentru cultura românească.

Am citit şi recitit cartea care mi-a adus satisfacţie şi tristeţe în acelaşi timp. Din lectura cărţii reiese că Doamna Mariana Brăescu Silvestri a dat dovadă de măiestrie şi pricepere, adunând, ca firul din „pânza Maicii Domnului”, mărturii tulburătoare despre cel ce a fost Voievodul scrisului românesc – prof. dr. Artur Silvestri, savant enciclopedist şi poliglot – Omul mare cu deosebite calităţi sufleteşti şi de cunoaştere şi apreciere a oamenilor – români adevăraţi.

Se observă şi din aceste scrieri că dr. Artur Silvestri a reuşit să strângă în jurul său şi în A.R.P. un număr mare de români, precum Iisus pe ucenici, care au devenit apostoli ai culturii şi limbii române, ai credinţei ortodoxe. Ucenicii l-au urmat doar pentru exemplul lui de cărturar luminat şi Om cu iubire de semeni şi fapte bune pentru cei mulţi. Toţi îi ascultau îndemnurile, sfaturile şi au acţionat în folosul neamului, fiind apărători ai valorilor perene ale culturii române, oameni care nu aşteaptă nimic de la nimeni – precum Maestrul.

De asemenea, din carte răzbat sentimente de sinceritate, smerenie şi iubire pentru mentorul şi sfătuitorul lor. Aceşti români adunaţi din toate colţurile lumii într-o Românie a tainei, pentru a-şi exprima durerea, suferinţa la plecarea dintre noi a Maestrului, dar şi satisfacţia că l-au cunoscut, s-au întrecut în a cinsti memoria şi opera savantului Artur Silvestri, de a cărui căldură umană, apreciere, prietenie şi generozitate s-au bucurat. >>>>

Liga Scriitorilor apără toate drepturile scriitorilor indiferent din ce organizaţie face parte

Stimate dl.Al.Florin Ţene aş dori pentru cititorii revistei să ne spuneţi prin câteva cuvinte cine sunteţi? Mă refer la cealaltă jumătate  omul şi nu scriitorul.

1-Fiind un geamăn,născut în Drăgăşani,judeţul Vâlcea,în 1942,se justifică jumătatea de care faceţi vorbire în întrebare.De mic îmi plăceau să pătrund frumuseţea obiectelor.Le priveam altfel decât prietenii buni la matematică.Ei urmăreau cunoaşterea adevărului,pe când eu urmăream înţelegerea frumosului.Pe când eram în clasa a XI-am înfiinţat cenaclul literar Gib I.Mihăescu în cadrul Casei de Cultură .la şedinţele cenaclului participau:Virgil Mazilesc,Radu Vasile(viitorul prim ministru),Nicolae Cochinescu(în prezent procuror la Curtea Supremă de Justiţie),prof.Emil Istocescu,etc.Pe când eram student la facultatea de Filologie din cadrul Institutului Pedagogic din Baia Mare am înfiinţat în aceastră localitate cenaclul Nord,împreună cu regretatul poet Vasile Radu Ghenceanu,Ion Ghiur şi pictorul Mihai Olos.Iar la Cluj-Napoca am înfiinţat cenaclul Vasile Sav,toate funcţionează şi astăzi.Aceste iniţiative nu le-am păstrat numai pentru mine.Le-am lăsat şi gândului,pe care îl urmam.
Ce reprezintă pentru dumneavoastră scrisul şi în ce împrejurări a-ţi debutat? >>>>

Mihail Tănase: „Scrisoare către prietenii din sat“

Nu mai simt regrete, nu mai simt durere… Zboară, suflet drag… Satul meu e departe, amintirile îmi vegheaza somnul,  îmi sarută cicatricile, amintirile îmi sunt mereu adapost.

Satul meu e departe… Prietenii la fel… Nu fiţi trişti prieteni, “c’est la vie!”… Nu fiţi trişti, mă regăsiţi în răsăritul soarelui, în zborul vrăbiilor, mă regăsiţi în fiecare lacrimă, ne regasim în fiecare vis, în fiecare lucru… Nu trebuie să vă ating ca să vă simt, nu trebuie să stăm faţă în faţă să ne privim… Nici timpul, nici distanţa nu ne pot despărţi, prieteni…

În lumina lunii vedeţi sângele meu… La rândul meu, în fiecare stea, văd câte un prieten: Cristi, Mari, Lili, Ioana… Sunteţi tot ceea ce sunt, sunt tot ceea ce sunteţi… Razele soarelui sunt lacrimile mele, seninul, ochii mei, picăturile de ploaie sunt lacrimile cerului ce plâng depărtarea, mugurii sunt lacrimile copacilor… Lacrimile amintirii sunt lacrimile sufletului meu… >>>>

Mitriţă Creţu (Mitridate) despre Valentina Becart

Gânduri de început pentru o nouă zidire în Cuvânt

În sfârşit, ideea cuprinderii într-un nou volum de versuri a creaţiei poetice, mai vechi sau mai recente, semnate de doamna Valentina Bişog – a biruit. Cum ar fi zis bătrânul cărturar: ”biruit-a gândul”. A biruit gândul curat şi proaspăt, după atâtea îndoieli de sine, ezitări.

Şi iată-i din nou acasă pe copiii spirituali, care se risipiseră fortuit prin lume. E un triumf indubitabil al slovei “alese şi culese” cu trudă şi cu migală; iar autoarea vine în întâmpinarea noastră, a cititorilor săi de ieri, de azi, -dintotdeauna-, cu ofranda unor poeme cu totul aparte.

Dorinţa vie şi neostoită a cititorilor de poezie bună şi foarte bună a mai cunoscut o împlinire; în standurile librăriilor şi în rafturile bibliotecilor se răsfaţă noul volum de versuri, concentrat într-o supermetaforă, ce devine şi titlu: „Două lacrimi de cer….”.

Înveşmântate în ţinuta de gală a modernităţii, poemele Valentinei Bişog îşi permit uneori, după ruperi abrupte de ritm, volute originale prin clasicism şi se revarsă torenţial în matca apelor încă învolburate ale postmodernismului. Acest ”parcurs” generează el însuşi identitatea creaţiei. Este, poate, şi farmecul inconfundabil al demersului liric recunoscut de cititor.

Universul liric este populat cu teme îndeobşte întâlnite la marii clasici ai literaturii române şi universale – de fapt, la toţi poeţii lumii. Atracţia dominatoare asupra lectorului vine dintr-un fluid secret al emoţiei, care comunică şi “se comunică”. Numai ajunse la rădăcina zidirii poetice, sentimentele se coagulează în mărturisiri descătuşate, făcute în faţa unui confident suprem, câmpul imaculat al fiecărei pagini nescrise încă. >>>>

Valentina Becart: „Labirintul singurătăţii“

LABIRINTUL SINGURĂTĂŢII

Voi…
ce ştiţi să opriţi
căderea clipei
în cupa gândului
deschis ca o floare de mai…
nu vă fie teamă
de rătăcirea
prin labirintul singurătăţii…

Voi sunteţi măsura
sublimei cutezanţe
şi mărturia „ a toate” –
voi…
ce năzuiţi a săpa fântâni
spre a găsi izvorul
celei mai pure
creaţii…

Voi…
ce ştiţi a smulge
stâncii
aurul cuvintelor…
cuvinte ce şi-au ascuns în adâncuri
cu teamă… strălucirea…
luaţi aminte la călăuze
ce vă surâd
cu chip de înger… >>>>

Ioan Miclău: „Cuvinte de minte“

– Nu muntele e inalt, ci noi suntem prea jos; asa si despre viitor!

– Simplitatea are superioritatea ei anume, prin aceasta strafulgera virtualitatea filosofiilor!

– Unde exista o rana vor veni si doua-trei muste!

– Omul de buna credinta nu va zice nicodata ca tu esti un lingusitor daca-i vorbesti frumos, dar cel rau asa va zice!

– De prea multa invarteala si moara de vant se toceste cu vremea!

-Multi cer support  spre a avea sa  dea mita doctorului, in loc sa ceara acestuia sa renunte la mita!

– Prea multa privire la bani poate aduce albeata pe ochi dar si ciuma pe creer!

– Pana si bucuria unui copil privind o floare din camp e un semn divin!

– Majoritatea oamenilor intelepti isi atribuiesc lor pacatele multimii, ca astfel dovedindu-le sa poata fi inlaturate fara a supara pe nimeni!

– Dumnezeu nu are nevoie de banii nostrii, ci de frumusetea noastra spirituala!

– Iubirea barbatului pentru nevasta sa este un lucru sfant si civilizat!

– Iubirea necesara omenirii pentru a fi fericite insa, nu in relatiile sexuale extrafamiliare se cauta, ci in frumusetea noastra spirituala si  de asigurare a celor necesare existentei familiei!

– Nu nedreptatesc nici filosofia taranului nostru truditor care afirma ca, “omu-i dracu”! >>>>

Monica Şumălan: „Fire de veghe“

CERCUL COSMOGONIC AL IUBIRII

Gânditoare ca un zefir care işi poartă paşii prin lume,iubirea adevarată rămâne un centru al  universului.

Ea are timp să depene povestea din petale de stele ,are timp să făgăduiască destinului un sublim împacat.

A ramas iubire  cât să salveze lumea de la dezastrul sfârşitului.

Undeva  se mai înalţă o stea pentru că a crezut  în nemurirea  începutului .

Un răsărit   care să îmbrăţişeze marea,un surâs  al  tainicului.

Iubirea   nu va rămâne stingheră aşteptând într-o parte de lume unde valuri nu pot ajunge,unde sufletele s-au depărtat de ţârm.

Miracolul răsăritului.Visezi pentru că eşti atât de uman construit din întrebări care aşteaptă răspunsuri din cântece care alungă tristeţea singurătăţii.

Iubirea umanităţii  are puterea de a aduce eternitatea mai aproape.

Cantecul nostru   s-a înălţat   dintr-un poem cosmogonic,din neliniştea unui luceafar care dorea să frânga cercul singurătăţii cosmice.

Gânditoare ca un zefir care işi poartă paşii prin lume,iubirea adevărată rămâne un centru al universului.

Undeva se mai naşte o stea  aşteptând   …………

Din adancimile mării ,valul vorbeşte despre naufragiate săruturi……. >>>>

Picături de suflet

• Al.Florin Ţene: Prin apariţia revistelor ctitorite de Marele Om de cultură Artur Silvestri se definitivează Monumentul Spiritual al acestuia atât de necesar memoriei lui, dar mai ales prietenilor care nu-l vor uita niciodată. Succes…

• Aurel Anghel: Vă multumesc mult ca mă tineti în continuare aproape. Mărutisesc că îmi lipsesc mult scrisorile Lui Artur Silvestri, un prieten de la distanţă, pe care l-am simţit foarte apropiat, un mentor spiritual care mi-a dat curajul sa merg mai departe.

Voi continua să rămân aproape de revistele ARP atâta vreme cât mă vor ţine puterile. Anul acesta voi trece pe 23 iunie de 71 ani.

Cu bucurie, gânduri bune si doriri pe măsura sufletului celui care ne-a ţinut aproape.

• Elena Buica -Toronto: Stimata Redactie,

Mă bucură acest email cu anunţul revistelor. Vă felicit pentru activitatea nobilă pe care o duceti. Vă sunt aproape cu gândul si cu inima. M-am aşternut pe citit şi apoi pe scris.

Cu mult drag >>>>

Victoriţa Duţu: Două poeme

SUFLETUL…

Sufletul meu parcă e un cerc alb
Gândurile curg libere
Ca niste pete de culoare albastre
Cercul meu e alb
Şi e atat de larg
Şi e atât de adânc
Albul acela parcă
Mi se desface în aripi
Uneori…
Când gândul e mai sălbatic
Ceva purpuriu începe să-mi
Nască în suflet
Ceva purpuriu…
Şi ceva alb, ca o sabie
Îmi taie de multe ori râul,
Râul meu de lumină
Şi apă …de lacrimi…
Când găndul sălbatic
Urlă şi strigă …
O floare albastra coboară
În cercul meu alb
Şi o mână care îi mângâie
Frunzele…şi o gură..
Care-i sărută petalele
Şi-mi rosteşte usor
Printr-un alt gând purpuriu
Îmbinat cu lacrimi albe
„Primeşte pacea copilă!” >>>>

Laura Mihalca: Poeme noi

NATURA MEA STATICA SI ABSURDA

in stanga: mere sangerande si altele palide, toate de un cubism cezannian

dreapta: sticle ciobite, cu multi ochi

Pe masa fara de umbre si fara de lumini

irisii imprastiati pot vedea:

paralelipiped ce a rapit si a inchis cuvinte,

grau intarit in coaja, paine

si,pe un prosop verde timid, un creion murdarit de la atata scris

un cutit inecat de Negrul.

Lumina bolnava a lampii, sugrumata de filament

isi lauda prin dare peretele

cand alb innebunitor, cand galben grav, cand gri

si tabloul de Kandinsky, covor.

___________________

FIECARE STRADA CU POVESTEA EI

Fiecare strada isi are povestea ei: o dala pierduta, o iubire (ne)uitata,

un vis canin, un muzeu, un erou, un magazin…

Azi, ochii tuturor sunt parca niste cuburi de gheata

se dilata la vazul petuniilor, turbulente, debordante de carmin

se topesc in aerul egean, tracic, mediteranean

Cum spuneam, trec pe acea strada

imi plimb pasii tacuti pe acel drum pietruit de cine stie cand

Nici urma de tine! >>>>

Stănescu Aurel Avram: „În război cu timpul“

Precizare.

Pentru ca întâmplările să pară reale, nu de puţine ori personajele poartă numele adevărate

O zi,

Sfârşitul lui iulie pe autostrada Bucureşti – Piteşti. Km 84 ..Era  vară toridă în emisfera nordică a planetei şi  o zi caniculară, plină de agitaţie în acest spaţiu.

Construcţia autostrăzii nu este finalizată dar lui Laur nu-i pasă… este student, a terminat stadiul obligatoriu de trei săptămâni de muncă patriotică şi după ce

s-a urcat într-un TIR găsit de ocazie, se îndreaptă spre capitală.

Trebuie să ajungă în Gara de nord iar şoferul va face un mic ocol să îşi lase noua cunoştinţa în preajma gării. Omul a fost încântat de veselia debordantă ce a întrezărit-o în tânărul acela drăguţ, care nu s-a ferit să-i mărturisească; că timpul irosit la lucrările de pe podul unde au fost repartizaţi, să dea cu lopata, îl

consideră pierdut, după cum trebuia să facă obligatoriu şi în facultate multe materii din programa şcolară.. inutile.

Toate însă făceau parte din aşa zisa pregătire şi educaţie a viitorilor specialişti puşi să conducă, un oarecare proces de producţie.

Din gară trebuie să ia trenul, să ajungă în oraşul natal unde locuiesc părinţii şi a petrecut copilăria, până la terminarea liceului, când a plecat spre alte centre universitare.

În timp ce alerga prin Gara de nord l-a străbătut iar sentimentul acela ciudat de tristeţe care punea deseori stăpânire  pe el. >>>>

Mirela Nicoleta Hîncianu: Poeme noi

COPACUL FRÂNT DIN TRUNCHIUL DE RUGINĂ

e desenat în mine cu mâna ta de plumb
să suflu viaţa către el? M-astâmpăr,
dorm frunzele-i în tample şi crengile mă dor,
să-l las să crească? Mă abţin –
mi-e fierul mâinii greu şi-i toamnă, în ruine,
să-l tai atunci din rădăcină? Mă tem
că moare primavara în ruga serii, plină
de-amara mea răşină şi-atunci
să îl ascult cum creşte şi vântul să-l aduc
să îi boteze cântul cu frunza de alun.

__________

RUGA SERII

cum ruga serii amuţi-n cuvinte
şi steaua-i grea, delirul vorbei creşte
doar munţii ning apusuri violente
şi dorm-adorm picturile rupestre
din ochiul patimirilor absente. >>>>