~Angela Baciu: „Prima seară“

II

Gafaia.

jucase o partida de tenis de masa cu prietenii, gandurile o luasera razna, se gandea la ea…

instinctul il sfatuia sa nu lase femeia aceasta sa-i scape, trebuia s-o cunoasca, mandria ei, privirea directa, dar plina de intelesuri ascundea poate zeci de masti…ce se afla dincolo ? ii va ceda ? ce rol va juca fiecare

care va fi mutarea urmatoare ?

ii placea cartea primita in dar de la ea, o rasfoi cu o mare dorinta de cunoastere, deja stia multe din biografia ei de scriitoare, dar, de fapt, nu stia mai nimic, parca si mai misterioasa devenise…ii vazuse si cateva fotografii, acelasi chip, acelasi zambet…neschimbat aproape in cinsprezece ani…

nu,

nu nu o va scapa…va lupta pentru ea, dar va refuza sa se lase prins in misterul ei, va fi atent…poate ii si va spune acest lucru, nu-si va dori decat o noapte vie…doar atat…si atunci o va face sa-i cerseasca dorintele, mangaierile, sa se abandoneze in bratele sale, sa guste placerea de a o atinge oricand si-ar dori el…

nu, nu se va lasa prins in misterul ei…

barbatul se indrepta spre mare. O cauta…

mai tarziu. seara

aceeasi masa  pe terasa foisorului.

EA – EL fata in fata

discuta veseli, relaxati amandoi. si-au dorit acest moment, au uitat de lumea din jur, de framantari si incertitudini, se lasa dusi de clipa unica, in sfarsit singuri – discuta despre orice, par a se cunoaste de o viata !

EA – imbracata intr-o culoare cameleonica verde inchis, purta o bluza de matase petrecuta pe sub talie, tranparenta, stil exotic, cu maneci largi, prin care se vedeau sanii mari, voluptosi, bronzati, fusta lunga din aceeasi matase cu alte fuste petrecute pe dedesupt ce te ducea cu gandul la femeile din satra in nopti fierbinti cu luna plina…bratele ii erau acoperite de bratari argintii de toate felurile ce zornaiau erotic la fiecare miscare a sa…intr-un fel aparte…parea o femeie desprinsa dintr-o alta lume ;parul negru, revarsat pe umeri, ce ii atingea mijlocul o facea si mai misterioasa, iar zambetul, oooo, zambetul…o mie de povesti intr-una singura….

EL – fuma acelasi trabuc, alaturi un pahar de vin alb. purta o tinuta aparte, coborat parca dintr-un tinut de savana africana : o camasa larga, de culoare crem, descheiata la primii nasturi, de unde se zarea un piept frumos, puternic (mai tarziu femeia va iubi locul acela, adancitura special creata parca pentru ea), pantaloni sport, si ei dechisi la culoare, purta in picioare ghete inalte, cu sireturi, totul i se potrivea, dar…mai ales….parfumul…necunocut inca, nemaintalnit pana atunci…

din larg urca un tipat. de  pescarus…vorbeau neincetat, din cand un cand se auzeau rasetele femeii

aceasta chemare a pescarusului il facu sa tresara, s-o priveasca pe femeia din fata lui mai atent, sa n-o scape, n-o va lasa de data aceasta sa plece…o intreba daca ar dori sa bea un pahar de vin rosu, se simteau bine si si-au urat pentru prima data ceva…inteles doar de ei…pentru ei…

ANGELA BACIU