~Alexandru Nemoianu: „Un atac de invidie“

Acuma cateva zile, din senin , am  fost atacat de invidie la aflarea unei intamplari bune in favoarea unei  rude aproximative.
Din prima clipa am fost constient de prezenta negativa si  rea si am cautat sa o inlatur.
Mai intai „rationalizand”,apoi rugandu-ma, dar fara folos.Prezenta rea era mai departe cuibarita in suflet si inima.Am avut reactie de furie:”de ce?”,”nu vreau sa fie”,etc.Zadarnic . Finalmente  am fost cuprins de intristare si am avut stiut bine ca ,”in puterile” mele, sunt infrant . Probabil ca doar atunci ,cu adevarat, am rugat pe Domnul . Oricum brusc, fulgerator , am primit raspuns,explicatie si alinare.
In minte mi-au rasunat,efectiv rasunat, cuvintele cuprinse in Evaghelia Sfantului Matei,20,despre „lucratorii din vie”.Indraznesc sa repet pe scurt.
In acel capitol se vorbeste despre „un stapan de casa” care si-a tocmit  lucratori la vie cu un dinar pe zi.Acelasi Stapan , mai apoi, in cursul zilei , a tocmit si alti „lucratori” mai tarziu in ziua , la pranzisor, la amiaza,si chiar spre seara.La capatul zilei toti lucratorii au capatat plata egala.Iar atunci,cei care lucrasera toata ziua , au cartit si lor li s-a raspuns:”Prietene ,nu-ti fac nedreptate.Oare nu te-ai invoit cu mine un dinar?/Ia ce este al tau si pleaca.Voiesc sa dau acestuia de pe urma ca si tie./Au nu-mi este ingaduit sa fac ce voiesc cu ale mele?Sau ochiul tau este rau , pentru ca eu sunt bun?’(Matei 20, 13-15)
Nu exista intamplare rea sau ispita care sa nu poata fi alungate de Cuvantul lui Dumnezeu.Sa avem doar rabdarea si umilinta de a cere cu staruinta , la vreme de nevoie , acest „Cuvant”. El va veni neantarziat si biruitor.

ALEXANDRU NEMOIANU