~Secu Gabriela Marieta: „Din vise…“

DIN VISE…

Fiindcă  m-ai prins

Făcându-mi de cap

Culegând stele cu mâna,

Văd că îmi ceri

Din adâncul vrăjitului lac

Să-ţi aduc pe-o tavă de aur

Până la urmă

Şi Luna …

Ei bine,

Ceea ce în vis

Mi-e permis

A joacă nebună

Voi traduce

În maşina de scris

Ca să vezi

Că nu-mi este  teamă

De nici-o furtună …

_________________

LA FÂNTÂNĂ …

E adânc

Gândul ajuns fântână

În răscrucea

Însetatelor drumuri,

Acolo unde,

Arşiţa

Însetată şi ea

Face popas

Şi bea

Lacrima izvorului

Lăsându-se dorului

Cuminte

Fierbinte

La umbra

De sub aripa zborului …

_________________

ATUNCI ŞI ACUM

Marea parcă

A înnebunit,

Se aruncă peste stânci

La a vântului poruncă

Şi atunci

N-are cum

Să-şi facă drum

Până la acest

Acum …

Doar cu gândul

Mă mai duc

Depărtarea

S-o înfrunt,

Răscolind în vis

Trecutul

Prin prezentul meu

Năuc …

_________________

TIMP ŞI SPAŢIU …

Ştiu aproape toate clipele

Ce şi-au frânt aripile

Pentru a fi :

Fire de iarbă,

Muguri de floare,

Uneori zâmbete,

Alteori  disperare

De lacrimi amare.

Nu ştiu

Ce s-ar face bietul spaţiu

Dacă veşnicia

Nu s-ar opri din când în când

Să înveţe şederea

În paşi pe pământ …

_________________

TEMNIŢA DE LUT …

Doamne, de ce mă strâng

Toate durerile lumii de gât ?

M-ai adunat de peste tot,

De peste tot de unde-ai vrut

Şi m-ai făcut

Până la urmă, tot din lut …

Atâta doar, că mi-ai suflat suflare

Din toate înfloririle de primăveri,

Că mi-ai umplut căuşul firii cu păreri,

Făcându-mă să trec uşor printre dureri,

Îngenunchind de parcă aş fi dus poveri

Spre umiliţii lumii ce tot cer

O clipă de lumină şi văzduh

Din ochii mei ,

Ce-n ochii lor de disperare plâng …

Doamne, de ce mi-e aerul încins,

De ce nu pot decât în vis

Să mă întorc în paradis ?

Mă ard cuvintele în gând

Şi nu mai pot de loc să plâng…

Îndură-te, fă-mă iar,

Lacrimă în cuvânt

Să nu mai simt

Ce crunt mă strânge

Povara temniţei de lut  …

Poezie scrisă după ce am citit volumul excepţional “Solemnităţile umiliţilor” scris de domnul Ion Ţugui.

_________________

SUNET,  CULOARE ŞI CIFRE…

Ai, hai

De-o amintire în care mă iubeai

Să ne aruncăm în Rai

Să ne iubim din nou

Tu strigăt,

Eu ecou…

În sunet şi-n culoare

Cristal octogonal

Purificaţi în mare

Să răsărim din val…

Să-mi fii în miez de clipă

Lumină, curcubeu

Să-ţi fiu în zbor aripă

Cuvânt şi Dumnezeu…

Apoi lângă fântână

De arşiţă răpuşi

Să ne lăsăm sub Lună

De vraja nopţii duşi…

Ai hai

În cântec să mă dai

Ca abur stins de rouă

Înaltei cifre – nouă…

Mă poţi uita apoi

Când iarăşi cifra doi

Alunecând spre trei

Va înflori în iubire

Sub stele flori de tei…

Ai hai

Până va fi să fie

În urma mea

Furtună

Să mergem împreună

Oriunde se adună

Solară hora-n noapte

Alunecând în visul

Culorii cifrei şapte.

SECU GABRIELA MARIETA