~Mihail Tănase: „Interzisă iubirea“

Noul volum de poezii al lui Mihai Tănase a fost lansat pe 28 august 2009, cu prilejul manifestărilor dedicate împlinirii a 175 de ani de atestare documentară a celei mai importante localităţi din judetul Teleorman, Alexandria, pentru prima dată a fost deschis un târg de carte.Au fost prezente la târg editurile SemnalE, Artemis, Andreas, Saeculum I.O., Sound & Image, Vestala şi Coresi din Bucureşti, Eikon din Cluj, Teleormanul liber şi Tipoalex din Alexandria. Oferta bogată a târgului a inclus cărţi cu tematică diversă pentru adulţi şi copii.

În prezenţa primarului municipiului, Victor Drăguşin, şi a altor autorităţi locale, primele lansări de carte, cu participarea autorilor, au avut loc imediat după deschiderea târgului la standul editurii Teleormanul liber. Aici s-au lansat volumele de poezie „Anotimpul fără vise” de Nicoleta Stavarache şi „Interzisă iubirea” de Mihail Tănase.

Din volumul “Interzisă iubirea” de Mihail Tănase:

INTERZISĂ IUBIREA…

Sunt mai mult decât
un obiect fac tot
după cum mă duce
capul …
Pe un scaun cu rotile

de cele mai multe ori
pe lună o dată la un an
lumină

vin să te văd,

Înger de lumină şi

speranţă…

Mai mereu cad

pe gânduri puse alb

pe negru

mă doare cel mai mult

când îmi mergi la suflet

căci nu ne întâlnim niciodată,

poate moartea mă va opri

să te iubesc…

___________

PE TINE…

Te-am divinizat

în cuvinte şi culori…
Am crezut că astfel

voi fi cu tine,
umplând golurile

dintre noi.

Te iubesc,
ascuns în cuvinte,

în venele tale

aglomerate de excursii

minunate,
fără să scap de teama de

a nu te pierde…

Te iubesc…

Am dorit să fii doar tu

iubita mea,
să te poleisc în cuvinte

ca pe un Înger auriu…

___________

VIS DE IARNĂ

În camera ta

de mătase albă,
alături de bibelouri,
timpul –

captiv în nemişcarea,

dimineţilor de iarnă…

Am dorit să-ţi sorb

privirea ochilor,
ca pe nişte cătuşe

ale vieţii,
să-ţi transform

petalele în visuri,
făurind astfel iubirea….

___________

IARNĂ PUSTIE

Nu ne mai vedem…

Nici măcar cu ultimele urme
ale amintirii din topirea

primilor fulgi dintr-un

fel de iarnă albastră –
vis tăcut ascuns

unei secunde…

Nu vrei să ne mai ştim…
Mi-aş ascunde geana
după un alt fulg în plutire,

cu altă cristalizare

dar nimeni nu ştie

că doar pe tine te iubesc…

Ne auzim tăcerile…
Doar primii clopoţei

din parcul în care visam

să ne plimbăm răsună în

inimă-mi pustiu…

___________

ÎN PAŞI DE DANS
Lasă-mă să îngenunchez

în faţa ta,
să te invit la dans
în paşi de vals,
un doi trei,
un doi trei,
să trezim pustiul
cu trupurile petrecute

după gât,
goi,
de parcă doar din
noi
s-ar naşte iarna…

___________

ORAŞUL

Există un oraş ca o pară uscată
un oraş în care toate lucrurile

de acolo dorm odată cu el…

Chiar şi iarna aşezată pe copaci,
pe alei, pe sufletele oamenilor…

Acolo,
pe străduţa îngustă şi

cu brăduţ împodobit de Crăciun,
o fată,
aşa cum  trebuie

să întâlneşti
ninsoarea…

Iarna toată i se reflectă pe

frunte ca o iubire…

MIHAIL TĂNASE