~Monica Sumalan: „Doar tăcerea“

DOAR TĂCEREA

Aşteaptă.

Noaptea cu stelele ei acoperă cerul şi în inima ta e tăcere .

O tăcere care nu are nevoie de cuvinte.

O poveste în care durerea ta  plânge stingheră.

Aşteaptă  .Iubiri mor şi altele se vor naşte .

Iubiri  înstelate pe mări albastre  şi reci.

O inimă care  tresare  în adâncul ei tainică.

Nopţi în care iubiri înstelate vorbesc despre tristeţi  măcinate de suspine.

E tăcere.O tăcere   care nu are nevoie de cuvinte  ,care nu se poate rătăci în imensitatea cerului ei.

Iubiri se vor mai naşte  în depărtari  neştiute.

Aşteaptă.

Ei iţi vorbesc despre  fericire.O fericire care nu seamană cu a ta  pentru ca e altfel.

O fericire în care se regăseşte universul.Cerul si marea ,viaţa şi nefiinţa.

Noaptea   şi  povestea ei despre sufletele care se regăsesc.

________________

ŞI ÎNGERII CAD

Să te răzvrăteşti când lumina se risipeşte

Contururi dispar şi in locul lor o tăcere de piatră.

Multi sunt cei ai căror cantec alină  suferintele şi cheamă iubirea. Şi ingerii cad,cei care iubesc cel mai mult.

Să nu te întristezi când drumul tău  se  cufundă in beznă.

Ai in  sufletul tău lumina aceea unică,care dăruieşte fiori,care nu te părăseşte.

Şi îngerii cad pentru că ei iubesc lumea.

Ei aduc mai aproape extazul şi suflul vietii.Le privesc chipurile ..

Plâng pentru fiecare floare ofilită,pentru dragostea care s-a transformat într-un ocean de suspine.Nu sunt tristă.Nu sunt tristă pentru ca pot visa la ziua de mâine,când alte raze de soare işi vor împleti cununi de raze,când tu vei rămâne neclintit în credinţa ta aproape de lume ,aproape de oameni.

MONICA SUMALAN