~Lia-Dana Bălan: „Daphnis şi Chloe, perechea ideală (Eu şi Tu)“

Te-am sărutat, m-ai luat de mână şi am zburat. Ne-am agăţat de pleoapa cerului şi am căutat o poartă spre eternitate. Am  început să ne pictăm lumea noastră. O lume utopică în care primează noţiunile de bine, frumos şi adevăr.

Părul tău păstra aroma dimineţii, ochii tăi îmi şopteau secretele mării. Vântul  ţi-a îngăduit ţie şi doar ţie să-i dobândeşti înţelesurile. Tot ce spuneai părea pecetluit de o taină, de un  mister ce mă cutremura şi mă făcea să te doresc cu fiecare clipă

Am gustat norii, am dansat cu stelele, ne-am jucat cu vântul. Nimic nu părea imposibil. Să adăugăm o culoare curcubeului nu a fost prea greu. Ne jucam cu notele muzicale, admiram fulgii jucăuşi ce transmiteau o atmosferă generală de linişte, calm şi relaxare, prin puritatea, prin copilăria lor.

Eram porumbeii fericirii, eram Eros şi Thanatos. Corpurile nu împiedicau sufletele să se unească, să se iubească… Simţeam că lumea e prea mică pentru noi, că ne aşteaptă eternitatea. Fiind copiii lui Eros, el ne-ndrăgea, ne ocrotea şi era mândru că aveam sufletul numai iubire.

Zburam până la lună şi gustam din ea, gustam din toate câte puţin  şi oricând aş fi fost disponibilă să încerc ceva nou. Simţeam bucuria ce ne chema la ea, în aer. Parcă ne hrăneam cu veselie, cu râsete. Eram curioasă, eram din nou copil. Dar acum copilăria avea un alt gust, o altă dimensiune.

Pădurea mi se părea mai verde ca de obicei, florile mai parfumate, marea mai melodioasă şi mai albastră, vântul mai catifelat. În fiecare zi Aton îşi trimitea câte o rază de soare să mă sărute şi să-mi poarte de grijă.

Te-am iubit şi te iubesc…

Iubirea. Ce este iubirea? Zâmbet şi surâs? Imaginaţie şi creaţie? E albă sau neagră? Eros sau Thanatos? Pură sau nu?

Orice ar fi, numai ea dă sens vieţii.

LIA-DANA BĂLAN