~Paul Polidor: „Poemul – mod de viaţă“

ASCULTĂ  CIACONA …

Fond muzical: CIACONA ÎN FA MINOR de JOHANN PACHELBEL

(la orga Bisericii Negre din Braşov: HANS ECKART SCHLANDT)

Ascultă Ciacona cum plânge, iubito,

Să simţi cum barocul devine prezent

În ceaşca din faţă de scrumuri invit-o

Sonorul de cremeni ca fard somnolent.

Sugrumă-i mirajul trenând cantilenă

Sub gheţul de marmuri, sub setea din guri,

Şi corul de aripi rămâne pe scenă

Trecut modalism năpădit de mixturi…
____________

LABIŞ

A iubit o singură femeie.

Femeia cu ochi de mălini…
____________

SEMN

Din fosa vremii ies

w a g n e r i e n e – a l ă m u r i…
____________
SĂ  SPUI

să spui ceva oamenilor

mi s-a zis

dacă ai ceva de spus

şi mutam

în găoacea ei

tăcerea

n-am pus lirei

mai puţini paznici

tot ce stă sub putere

tace

face
____________

NOI

E-o pulbere de amintiri ce nu-mi dă  pace

E-o ramură de brad uitată-n vitriol

E-un diavol rătăcit ce-n mine zace

Ca un „je t’aime” trădat la demisol.

Adună-mă din staţii de tramvaie

Sunt rana timpului cea dureroasă

În timp ce tu, înaintând prin ploaie,

Eşti ca-n trecut, tăcută şi frumoasă…

____________

DISEMICLEPSIDRA

Din coasta lui.

A înşelat cu diavolul.

Înseamnă că e neagră.

Bărbatul roşu.

Aşa a apărut Stendhal.

Departe de Tao.

Viaţa pendulă.

Ora şase abisala.

De la trei înspre unu înalta.

Mereu pendularea.

Aproape (semi)cerc.

Înăuntru zidul contradicţiilor.

Chinezesc sau nu.

Între şaizeci şi nouăzeci de grade roşul e aprins.

Pentru unul din duet.

Dialectica înlocuirii lui A de către B.

Şi invers.

Penetrări celeste coboară în profunde.

Principiul feminin receptiv intangibil.

Numai când yin îl presupune pe yang.

____________

PALMONOV. SPUNERE

Mi s-a spus

că răzmeriţa

poate fi înăbuşită

mi s-a spus

că glasul

poate fi sugrumat.

Cu deznodământul ştiut

despuiam crengile tăcerii

eram orb la seva mustind

mai strigător ca aerul.

La primăvară

va înflori un alt nud

cu goliciunea supusă

la ce

cui

____________

DIE SPUR *

Die Nachfolger halten die Schöpfung in den Händen.

Du bist immer noch am Leben.

Du ahnst es.

Metastazische Hitze. Hände – Brennen…

Die Erlöschung, das erträumst du.

Blumen, das werden die erwachten Finger, das Gedicht – Blütenstaubbläter.

Die Zeit, das wird der Windhauch sein.

Du bist erwacht.

Ich kann dich nicht ansehen.

Du wünschst nicht zurückzukommen?

Du weinst.

Und der Hände Jugend wundert dich nicht.

Die Spur – „Urma” – Traducere în limba germană  de Laura Renata Cost

____________

PURITATE

Se scutură garoafele o pulbere de rozuri

Sub albinări de clipe şi desfrunziri de aştri

Desfrânge-mă supleţii neante de frumos,

Suspină-mă în stâncă  amurgă de sihaştri…

Se scutură garoafele o muzică  întoarsă

Sub candelabre albe, străine de cuvinte,

Înfrânge-mă în volburi neante de fântâni,

Garoafă cu flori albe, garoafă  ce nu minte !

____________

DESPRE NAŞTEREA ANTINOMIEI

„Înfrânge-mă” atrage centripetalul.

„Desfrânge-mă” destrage centrifugul.

Pleonasmizând.

„Înfrânge-mă în volburi neante de fântâni”

magnetizat teluric.

„Desfrânge-mă supleţii neante de frumos”

lasă loc arcuirilor

dinspre interiorul lucrurilor.

Capabile

de o tensiune ascunsă.

Proporţională

conform legii lui Hooke

cu deformările.

Antinomiile se nasc şi prin operaţie cezariană.
____________

VIS

Îţi scriu cu aripile-n raze, dintre sori,

Atingătoare şi-albe-n traiectorii

În umbra lor de-argint să  îţi omori

Ochii tăi recii, visătorii…

Aveau acele mări irizator contur

Mări de materii şi astrale doruri

Nostalgica-ţi privire de azur

Pleca spre anticele coruri…
____________

DOAR TU…

Fond muzical:”Ciacona în fa minor”  de Johann Pachelbel

La Orga Bisericii Negre din Braşov: Hans Eckart Schlandt

*********

Ni-i foarte scurtă viaţa pentru tine,

Ciaconă de atingeri şi refluxuri,

Prin geana de lumină, cabotine,

Respingi ocheade zămislite-n luxuri.

Tu ai vorbit dezintegrării lumii

Şi, cometând mercurion prin vene,

Nu-ncărunţeşti ca noi sub oaza lunii

Şi nu tronezi peste solii obscene…

____________

SUNT PESCĂRUŞUL NINS…

Sunt pescăruşul nins al stâncilor de sipet

Mă doare nemişcarea, nu calul alb, agrest,

În mine se lovesc însingurări de clipe

Cu clipe de ţărm şi mare în requiem celest.

Refluxul nou zvoneşte plecarea unui nor

Necapătul acesta nu-l pot cuprinde eu

Sunt ochiul unduirii în fiecare zbor

Neînţeles de valul adormitor şi greu…

____________

ZĂU

Sunt mai desuet ca rima lui Conachi

nici cât ultima lacrimă

scursă la dispariţia lui

nu fac.

Mai bine eram secundar de ceas

n-aveam nostalgii

dacă mă-ntorceai, simulam timpul.

____________

SENS

o să venim la înmormântare

munţii nu ca preoţi

în fiecare din noi

vom săpa

în fiecare din noi

vom îngropa teama

vom boci râzând

sărutându-ne

ca două cruci lipite

vom alterna  lumânărilor

sensul

atât. la mulţi ani.

PAUL POLIDOR