~Gabriela-Marieta Secu – Poeme

NU-MI DUC

Nu-mi duc

Cuvintele în târg

Si mai ales,

Nu-mi vând

Visele

In amurg…

Nu-mi pierd

In azi

Ziua de ieri

Când dinspre viitor

Îmi curg

Puhoaie şi păreri…

Atemporal

Iubirea

Mă rescrie

La ţărmul clipei

Prag de nebunie…

_____________

DE CE M-AŞ FACE VIS ?

Am înţeles,

Prin Univers

Sunt umbra

Răsăritului pierdut

Într-un apus

De început …

De ce m-aş face iar

Vis de aripă ?

De ce m-aş face

A frunzelor risipă,

Când vara mea

De secetă fierbinte

De-un curcubeu rotat

Nu-şi mai aduce aminte ?

De ce să bat cu gândul meu

În poartă,

Când iată,

Câinii timpului

Mă latră,

De parcă

Lumea în lanţuri ferecată

Ar fi  zidită

Într-o cruce de piatră  ?

Mai bine,

Lacrimă în izvor

Rămân

În depărtarea toamnei care

Îngemăna-va iar văzduh şi zbor

Cu-o margine de răzvrătită

Mare …

Iar mint

Că-mi vine bine

Disperarea,

Singurătăţii geamănă în val,

Dar toată lumea asta

Fără tine

Oricât de plină

Mie îmi e coşmar …

_____________

GALOP …

Fii fără grijă,

Lasă-i să spună

Prin lume ce vor …

Câinii când latră

Caii nu mor …

Eu voi rămâne

Timp în galop

Într-o risipă

De scrum şi foc …

Poate-i cuminte

Al meu noroc

Printre cuvinte

Găsindu-şi loc,

Chiar dacă mut

Glasul tăcerii

În ochi ascunde

Înţelepciunea

” Marelui Orb ” …

_____________

DRUM BUN …

Vezi, ţi-am promis

Să revin

Puţin.

Cunosc

Nepăsarea

Ce m-a tot aşteptat …

Tu te-ai găsit în cuvintele mele

Scrise de mine

Special pentru tine…

Şi-ai înţeles

Că nu orice vers

Ţi se cuvine…

E bine !

Nu-ţi fie teamă,

N-am venit să rămân,

Am venit doar să-ţi spun

Şi ţie şi mie

A viaţă :

Drum bun !

_____________

ZBOARĂ !

Şi lasă marginea orizontului,

Zboară !

Uită, cât de rece

Ţi-a fost lângă mine

Tomnateca vară …

Te-ai vindecat,

Nu mai ai de ce sta

Cu aripi cuminţi

În palma mea …

Zboară !

În curând se mistuie toamna,

Şi drumul ţi-e lung …

Voi rămâne eu să îmblânzesc

Ultima iarnă …

Nu plâng…

Gata, noaptea a spart într-un colţ orizontul,

Soarele îţi va fi călăuză,

Zboară !

Uite, caisul îşi leapădă

Ultima frunză …

Întoarce-te cântec de vrei

Cu înfloririle din primăvară,

Nu te mai uita cu atâta tristeţe

În oglinda ochilor mei …

Zboară !

Zboară, pasăre de iubire a sufletului meu ,

Vine prăpădul,

Aici rămân eu…

_____________

NUMAI VÂNTUL …

Cum de îndrăzneşti

Femeie uşoară ca fulgul,

Să vii să mă înfrunţi

Pe mine – Bărbatul –

Eu care sunt :

Greul pământului ?!

Fulgul de nea

Şi-a văzut de cădere

N-a vrut să rămână

Mai mult de-o părere …

Şi el,

Greul pământului

A rămasfFără răspuns…

În iarna grea, numai vântul,

Fluierând a pustiu

Aiurea s-a dus

Ţinând fulgul strâns

La inima sa…

GABRIELA-MARIETA SECU

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • REFERINŢE / click pentru tema preferată

  • Serie noua, an VI, nr. 9 / 2011 o sumar

  • RSS Revista literara TANARUL SCRIITOR

    • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.
  • Decembrie 2017
    L M M M V S D
    « Noi    
     123
    45678910
    11121314151617
    18192021222324
    25262728293031
  • ARHIVA/NUMERE ANTERIOARE

  • Panou