~Victoriţa Duţu: „Eu nu mai am timp pentru gândire. Şi atunci cum să mai scriu?“

Eu nu mai pot să scriu poezie , asta este marea mea durere si nu mai pot picta si nici eu nu stiu de ce .Pentru că mi-am pierdut copilăria ; eu nu mai am acea copilarie interioară pentru care să cred in ceva şi să pot face ceva cu ea. Acum mă simt o fiintă bătrână şi intr-o anumită măsură ii înteleg pe cei care nu sunt interesati de nici un fel de carte şi de nici un fel de idée , de nimic, decât de ceea ce facem zilnic de parcă tot ceea ce noi am face nu e legat decât de o mâncare, un cuvânt banal şi de somn. Ei, somnul acesta m-a cuprins si pe mine din cauza acestei preocupări zilnice de a câştiga bani; de fapt aceasta preocupare zilnică pentru bani şi pentru ceea ce eu vreau sa fac material , m-a acaparat aşa de tare şi de mult încât eu nu mai am timp pentru nimic decât pentru munca aceasta care mă isterizează  ; şi pentru somn. Eu nu mai am timp pentru gândire. Şi atunci cum să mai scriu ? Pentru că fizic eu nu mai pot face absolut nimic. Şi nu am alte modalităţi de distractie decât acelea de a le face pe acestea zilnice ; când citesc mă apucă somnul. Şi atunci de ce eu sunt aşa de supărată când alţii nu-mi citesc cărţile, pentru că eu , care sunt aşa de preocupată de cultură si de artă , eu , care produc cultura, sunt aşa de indepărtată de tot ceea ce înseamnă cultură, cel puţin de cateva luni în coace . Ce să le spun altora? Ce sa măi zic de altii?

Ma tin de cumetriile literare care sunt o adevarata pierdere de timp si de bani, dar au si ele o parte buna . In felul acesta am cunoscut foarte multi oameni si am acest exercitiu de a vorbi in fata lor si am invatat ce sa le spun si cum sa le spun  ;este un exercitiu foarte interesant pentru mine, e foarte bine asa, pentru ca in felul acesta oamenii eu ii pot cunoaste si pot sa invat cat mai bine si mai multe despre ceea ce este aceasta fiinta umana si aceasta desprindere de tot ceea ce este omenesc si urat pentru ca aceste patimi omenesti sunt de o jalnica infatisare. Am avut in fata mea ceva asa de urat, incat imi vine greu sa ma exprim: dar Rodica a luat-o razna, de fapt asa era ea dar nu mi-am dat seama ca poate sa se coboare chiar la acest nivel/ Doamne e chiar oribil cu femeia aceasta. Fiecare care a publicat la ea i-a mai spus cate ceva despre el si acuma cand s-au adunat toti s-au trezit ca toate secretele lor le stie o jumatate din Bucuresti ;e jenant, e oribil sa ti se intample asa ceva.

VICTORIŢA DUŢU