~Ecaterina Chifu: „Vis de licean“

Cuvântul autoarei

Ca profesoară implicată în sistemul de învăţământ, am observat felul de a gândi şi de acţiona al multor elevi şi profesori şi am dorit să redau un tablou al unei realităţi care este mereu subiect de discuţie în mass-media. Şcoala est considerată prioritatea numărul unu a societăţii româneşti şi de 15 ani se tot aplică reforma în învăţământ, prin schimbarea manualelor şi a programei şcolare, prin dotările cu sisteme informatice sau audio, video, mobilier şi clădiri noi sau renovate, dar mentalităţile vechi şi noi ale unora reprezintă o frână în calea implementării acestei reforme.

Mulţi elevi şi-au format o filozofie de viaţă, după principiile noii societăţi şi adesea sfidează pe cei ce ar dori să înveţe sau pe cadrele didactice ce vor să educe nouă generaţie. Ei ştiu că pot obţine totul uşor, că au părinţi cu bani care îi susţin şi afişează o mare superioritate faţă de colegi. Profesorul este adesea terorizat şi timorat de cei ce cred că nu au nevoie de cultură, căci prea multe preocupări extraşcolare le acaparează timpul şi învăţătura le pare o corvoadă grea.

Prin cultură putem să ne afirmăm în Europa şi eu pledez pentru a se face tuturor elevilor o cultură umanistă, care să dezvolte sensibilitatea elevilor, să le educe sentimentele, o cultură cu informaţii din toate domeniile, dar mai ales o cultură care să pornească de la studiul literaturii. Aş dori să se predea în şcoli şi licee o literatură de calitate, căci prin literatură se pot forma caractere frumoase, se pot cunoaşte diferite aspecte din societatea actuală sau din alte timpuri, se pot forma elevii pentru viaţa. Cel de la catedră, cu dragoste de meserie, dă tot ce este mai bun din sufletul şi mintea sa elevilor, fără a spera la mari recompense, căci cei modeşti ştiu că valoarea muncii lor se va observa prin ani. Şi ne mândrim că avem elevi români care sunt superior dotaţi şi formaţi, căci tradiţia şcolii româneşti a făcut să dăm mereu valori.

Dar se observă şi superficialitatea unora care, deşi au lacune în educaţie, au avut tupeu şi au ştiut să se afirme în societate.

Piesa este o pledoarie pentru iubire, pentru solidaritate, pentru promovarea adevăratelor valori în societatea românească.

Chifu Ecaterina Speranţa

PIESĂ DE TEATRU

PERSONAJE:

DIRECTORUL LICEULUI

PROFESORI

DIRIGINTA CLASEI A XII-a A

PROFESOARA DE ENGLEZĂ

PROFESORUL DE FIZICĂ

ELEVII: IRINA, CLAUDIA, VERONICA, DANIEL/A, ADRIAN/A, ANDREI, MARIAN, TONI ŞI ALŢII (Figuranţi)

ACTUL I

SCENA 1:

Personaje

Directorul liceului,

Profesori,

Profesoara de engleză,

Diriginta clasei a XII-a A,

Irina, Claudia, Daniel, Adrian.

(Scena se petrece în curtea unui liceu, în ziua deschiderii anului şcolar. În planul II profesorii şi directorul se află în jurul unei mese, pe care se află un microfon şi boxe, dar ceremonia întârzie din cauza unei defecţiuni la microfon, pe care încearcă s-o remedieze profesorul de fizică În prim plan elevii menţionaţi)

IRINA: Bună copii! Bine v-am găsit!

ADRIAN/ A: Copii, copii, de parcă nu am fi elevi în clasa a VIII-a/ a XII-a

IRINA: Da, sunteţi copii drăgălaşi, bronzaţi de soarele verii.

DANIEL: Ia nu-ţi mai da aere de domnişoară! Ce, crezi că dacă porţi tocuri înalte ne păcăleşti ca ai crescut ?

IRINA: Trei centimetri. Dar tu pari supărat. Ce, te-a părăsit Roxana?

CLAUDIA: Nu s-a născut fata care să mă părăsească pe mine.

CLAUDIA: Cine vorbeşte, don Juanul clasei…

ADRIAN: Lăsaţi-mi colegul în pace! Ce, vă este ciudă că nu aveţi voi succes la el?

IRINA: Nu mi-aş dori un asemenea prieten. El are prietene doar de o seară în discotecă şi atât. Dar Roxana i-a tras clapa.

DANIEL: Poate vrei să spui că i-am tras-o eu ei. Nu m-am dus la întâlnire. Acum face pe supărat că m-a văzut cu o verişoară…

CLAUDIA: Cu verişoara de inimă. Eu una, nu suport infidelitatea.

ADRIAN/ A: Tu, tu Claudia, tu afirmi aşa ceva, după ce l-ai tradus pe George cu puştiul din clasa a IX-a?

CLAUDIA: Cu George am terminat-o de mult, iar puştiul, cum îi spui tu este mult mai interesat decât voi toţi din clasă.

DANIEL: Şi ce are el atât de interesant, că-i cam puţintel la trup?

CLAUDIA: Alţii sunt puţintei la minte. El are şi pentru alţii. Măcar cu el am ce discuta. El şi-a format o cultură. Voi nu aveţi în cap decât fotbal şi „Paraziţii”.

DANIEL: Acum înţeleg de ce ne eviţi tu. Te temi de contaminare.

IRINA: Noi, fetele avem altceva mai bun de făcut, decât să ne pierdem timpul cu fotbalul şi formaţii de doi bani.

DANIEL: Voi vedeţi seriale siropoase, sud-americane, trase la indigo.

CLAUDIA: Mie îmi plac serialele. Cel puţin acolo mai vezi iubire, că pe aici, pe plaiuri carpatine a cam dispărut romantismul.

ADRIAN/A :Da, în acele seriale, toată acţiunea filmului este dată de cine cu cine se iubeşte, în rest, nimic.

SCENA 2

(Prin spatele scenei trec grupuri de elevi. Aceeaşi, VERONICA, TONI)

TONI: (Vine în trombă. Dă mâna cu băieţii. Sărută fetele)

VERONICA: (Se îmbrăţişează cu colegii). Ce dor mi-a fost de voi !.. Ce dispută aveţi aici. Ştiţi că eu prefer o iubire ca-n filme.

TONI: O, Veronica, muză reîncarnată, tu mereu pledezi pentru iubire…Tu tot mai crezi în iubirea ideală? Spune-mi ce-ai făcut în vara asta? L-ai găsit pe Eminescu Tău sau te mulţumeşti cu mine?

VERONICA: Lasă-te de glume! Eu aspir la iubirea ideală, perfectă! Ea există. Nu pot să mă îndrăgostesc de o fiinţă banală.

ADRIAN/ A: De la ideală la banală este doar un pas.

VERONICA: Voi nu veţi înţelege niciodată frumuseţea relaţiilor de iubire care să te facă să te atingi culmile fericirii.

TONI: Îţi propun eu o seară în doi şi o să vezi tu culmile culmilor…

VERONICA: Păstrează-te pentru cine te acceptă pentru o seară doar!

TONI: Mă refuzi, muză? Tocmai acum, când te-ai făcut atât de frumoasă ? Când putem stabili o limită infinită pentru a atinge culmile fericirii.

VERONICA: Oferă-i limite infinite dolofanei de la B!

TONI: Ah! M-ai văzut cu ea şi eşti geloasă? Află că ea s-a servit de mine ca să se răzbune pe tipul ei. Dar şi eu i-am servit-o… Când se ataşase de mine, am apărut cu alta în discotecă…

IRINA: Iar îţi afişezi superioritatea masculină?

TONI: Eu şi Superman! Eu nu accept să-mi joace o fată o festă. Sunt învăţat să fiu eu cuceritorul.

CLAUDIA: Vai, cine ar rezista la farmecul feţei tale rubiconde şi la statura ta atletică!?

ADRIAN /A: Iar îl periaţi pe boss să vă plimbe cu maşina…?

DANIEL: Mai ales că are şi biştari…

IRINA: Eu nu perii pe nimeni. Dacă frumuseţea fizică a unui om se acordă în gen , număr şi caz cu cea morală eu apreciez acel om…

ADRIAN /A: Până faci tu declinarea mai să ascultăm puţină muzică, mai ales că nu s-a remediat defecţiunea tehnică, nu s-a reparat microfonul. Directorul nu ne poate vorbi de măreţul nostru viitor…(Dă drumul la casetofon şi face mişcări de dans)

VERONICA: Şi dacă fizicul unui băiat este invers proporţional cu latura imorală a caracterului său?

TONI: Tu faci aluzie la mine? Ascultă , Veronă ! Să nu mă faci pe mine imoral! Nu mă ştiu pătat cu nimic. Dacă ştii ceva despre mine, spune-mi în faţă!

CLAUDIA: Dar copiatul? Este moral ce faci tu?

TONI: Astea-s peripeţii şcolare. Fără ele viaţa de licean ar fi banală.

IRINA: De aceea ai scris în teza de istorie în loc de Persia antică Piersica antică.

TONI: Eram distrat. ce să-i faci! Dar să scrii la teza de română ca cea de la D că Tudor Şoimaru este un bărbat bine cu braţe puternice mi se pare o obsesie…

IRINA: Voi ce aţi mai făcut în vacanţă? Eu doar am citit…

ADRIAN/ A Ştiu, te-am văzut în parc cu o carte. Era şi Andrei cu tine… Nu cumva, voi doi…

Daniel: Hopa! Se înfiripă idilele în clasa noastră şi eu nu ştiu?

IRINA: Fiţi mai discreţi! Uite, vine şi Andrei!

SCENA 3

Aceiaşi, ANDREI

DANIEL (merge în întâmpinarea lui Andrei)

DANIEL: Te-ai pus la ţol festiv, amice? Costum, cămaşă albă, cravată. Doar tu respecţi ţinuta elegantă a elevului modelCe voiai să vin tot în blugi, în prima zii de şcoală? (Se apropie de grup) Bună fetelor! Salut tuturor!

CLAUDIA: Ştiţi bine că lui Andrei nu-i place uniforma internaţională-blugii

ANDREI: Nu-mi plac uniformele . . Nu putem fi uniformizaţi, fiecare are o personalitate, a sa, pe care vrea să şi-o exprime…

IRINA: Ştiu că tu susţii că orice individ este unic şi irepetabil, că şi prin vestimentaţie ne exprimăm personalitatea.

TONI: Aţi uitat de clonare?

ANDREI: Nimeni nu trebuie să ne manipuleze minţile. Avem dreptul la cunoaştere, la gândire liberă…Nu trebuie să ni se impună canoane şi precepte prestabilite.

VERONICA: Ştii bine că la noi în liceu se pune accent pe dezvoltarea personalităţii, pe drepturile democratice, pe exprimarea propriilor opinii.

ADRIAN/A: Până la un anumit punct. Până la urmă tot profesorul îşi impune punctul de vedere.

IRINA: Nu-i un conflict între generaţii, ci moduri diferite de a vedea şi de a interpreta realitatea.

ANDREI: Fără o bună cunoaştere a sinelui, nu vom putea dobândi cunoaşterea lunii, oricât de excelenţi ar fi profesorii.

CLAUDIA: Iar ai început să filozofezi, Andrei? Tu trebuie să te faci filozof.

ANDREI: După Experienţa din vara aceasta, nu-mi mai arde de nimic…

DANIEL:( Îl ia deoparte) Ştiu prin ce ai trecut. Şi-au revenit părinţii tăi după accident? ANDREI : Neagă, dând din cap!

DANIEL: Uite! Am primit un premiu la tenis. Ia tu banii aceştia! Mi-i dai când poţi.

ANDREI : (Refuză la început, apoi ia jenat banii) Îţi mulţumesc! Eşti un adevărat prieten.(Se apropie de Irina şi o ia de mână. Cei doi se privesc în ochi şi-şi vorbesc din priviri)

TONI: (Îşi scoate ochelarii şi încearcă să-i şteargă de cravata lui Andrei.)Vreau să am şi eu ochelari savanţi, ca tine.

VERONICA: La tine doar ochelarii pot fi savanţi.

ANDREI: Te rog, cravata mea nu-i cârpa ta de praf! S-a pus cam mult pe tine ÎN ultimul timp, după cum ţi s-a îngroşat obrazul…

TONI: Ba! Obrazul meu este subţire… Eu mi-s băiat fin. Am şi cu ce-l ţine. Fac mereu cinste.

ANDREI: Mulţumesc! Eu nu am nevoie.

VERONICA: Tu faci cinste clasei la boacăne..

TONI: Cine? Eu? Mă confunzi darling!

CLAUDIA: Aşa-i! Cine a avut ideea să-i oferim flori profei de latină. nişte „boule de neige” care se scuturaseră toate până la cancelarie.

ADRIAN/A: Toni, Toni, i-a dat buchetul!

Toni. I-am presărat calea cu petale să vadă viaţa-n roz. Ea de ce ne-as dat greu la lucrare?

IRINA: Pentru tine este mereu greu că tu nu înveţi niciodată.

TONI: Nu-mi place toceala.

CLAUDIA: Tu faci cinste clasei şi la chiulangeală. Fugi mereu de la ore.

TONI: Nu fug! Merg încet. Eu vă las pe voi să vă tociţi coatele. Eu am alte probleme.

VERONICA: Ce probleme? Plimbi fetele?

TONI: Eu mă ocup de marfă!

DANIEL: Ce fel de marfă? Marfă vie?

TONI: Nu ştiaţi că tata este patron? Eu o sa-i preiau afacerile. .Voi n-aveţi decât să staţi cu nasul în cărţi până la adânci bătrâneţe. Eu unul m-am săturat de toceală. Cine ştie să facă bani, acela este deştept.

IRINA: Te rog! Nu te mai da mare cu banii tăi! alţii preferă aurul cenuşiu.

TONI: Şi mulţi fac foamea. Ei o să vadă viaţa în cenuşiu. Eu pot să înmulţesc banii şi fără radicali.

ANDREI: Fiindcă eşti o rădăcină pătrată. Dar ce te faci cu bacul dacă nu îl iei.

TONI: Fără aluzii! Tu să nu mă faci pe mine cap pătrat. Ţi-arăt că tot îl iau. se ocupă tata de protocol, ca la frate-meu…

CLAUDIA: Tu iar te dai mare cu banii tăi.

TONI: Viaţa-i viaţă, Banu-i ban. N-am de gând să ajung ca alţii … un golan.

DANIEL: Mă, tu să nu ne facă pe noi golani că o-ncurci cu mine. ..

TONI: În sens figurat golan. Voi chiar de veţi umbla pe la şcoli înalte o să câştigaţi într-un an cât voi câştiga eu într-o zi.

VERONICA: Şi învăţătura poate să-ţi ofere un trai decent.

ANDREI: Nu întotdeauna. Este mult şomaj în rândul intelectualilor.

IRINA: Poate se va gândi cineva să valorifice tot potenţialul intelectual al acestei ţări.

şi atunci va creşte şi nivelul de trai

TONI: Utopii! Utopii!

ANDREI: Irina, te apreciez că ai o gândire pozitivă, dar cu atâţia oportunişti, cucei ce spun permanent „nu” nici nu se poate comunica.…Fiecare are concepţiile lui de viaţă. Cel mai greu se produc mutaţiile din mentalităţile oamenilor…

CLAUDIA: Toni, oi fi tu mare boss, da nu înţeleg de ce ne sfidezi.

TONI. Eu nu vă sfidez. Aceasta este realitatea.

ADRIAN/A: Dacă pentru unii realitatea este să acumuleze cât mai multă cultură, educaţie, pentru alţii ea înseamnă să acumuleze cât mai mulţi bani…

TONI: Eu mi-am făcut cultură. Acum vreau s-o cultiv pe Irina. Ştiu că are voce. Îşi deschide tata un bar. şi…

IRINA: Păstrează propunerea pentru alta. Eu mă fac profesoară de engleză.

TONI: Ce profesoară aş face eu din tine. le-ai da multora lecţii Ţi-aş face un costum să-i faci pe toţi să-i tremure.…

IRINA: Eu am alte idealuri. (Se îndreaptă spre Andrei. Toni încearcă să-i pună piedică dar se ciocneşte de o fată. Aceştia se retrag într-un colţ)

TONI: (prinde fata în braţe) De când te aştept în viaţa mea. precis eşti boboacă.

(Fata se zbate şi îi scapă din braţe el se împiedică şi cade).

TOŢI: Ha! Ha! Ha!

TONI: Ah! Ce ghiare avea boboaca !

CLAUDIA: N-ai ce regreta. Liceul este plin de panteruţe. Te-aşteaptă Meri, mai ales că-n vacanţa asta a devenit miss Cochirleanca. E trăsnet.

TONI: Mie îmi plac trăsnitele. Fă-mi cunoştinţă cu ea. Îţi voi fi recunoscător.

VERONICA. Ştim noi cum îţi araţi recunoştinţa, după ce te ajutăm la teză tu ne dai un pupic şi pleci la altele din alte clase.

TONI: Acum nu ştiu cu cine stau în bancă fiindcă Anemona nu mai vine anul acesta.

DANIEL: Ce s-a întâmplat cu ea?

TONI: N-a folosit pilula şi acum face „Nani, nani, bebi” :Stă la o bunică. n-o primesc părinţii acasă. Nu ştiu din ce trăieşte.

CLAUDIA: N-am ştiu s-o ajutăm la timp. Nu trebuia să mai aibă de a face cu Dorin. Nu ştiu ce caută tipi ca el în curtea liceului… Bine că anul acesta au pus un badiguard.

SCENA 4

(Aceiaşi. Marian)

Marian(exuberant).Ura! Viva l’amore !Vă iubesc pe toţi. Fraţilor! Câte am să vă povestesc…(priveşte spre grupul profesorilor.)Cine-i steaua?

TOŢI: Care stea?

MARIAN : Acolo, lângă director.. Nu vezi ce figură de star are?

VERONICA: Este profesoara de engleză. A venit din Anglia.

MARIAN: Din Anglia? Visul vieţii mele. Ce mişto arată! E genul meu. M-a lăsat paf.

DANIEL: Ia nu te mai ambala că nu-i de tine.

MARIAN: Şi dacă vă demonstrez că o fac praf…

CLAUDIA: Văd că te-a făcut ea frişcă.

MARIAN: E superbă. Superbă. Doamne! De-ar preda şi la clasa noastră…

VERONICA. Tu nici nu ai intrat bine pe poarta liceului şi te şi gândeşti la cuceriri..

Da tu arăţi ca un african. Unde te-ai bronzat aşa.

MARIAN: LA mare. Eu şi fratele meu am cântat într-un local.

CLAUDIA. Ai devenit vedetă de litoral şi noi nu ştim.

MARIAN: Am avut la aventuri…

DANIEL: Ce aventuri?

MARIAN: Am cunoscut vedete. Am salvat o fată de la înec.

SCENA 5

(Aceeaşi. Diriginta)

TOŢI: Bună ziua! BĂIEŢII: Sărut mâna!.

DIRIGINTA: Bună ziua! Unde sunt ceilalţi? Vom face alinierea în careu. Peste câteva minute vom începe un alt an şcolar. Vă urez mult succes! Sper ca visele voastre să se realizeze. să aveţi parte de un viitor fericit!

TOŢI: Mulţumim (Diriginta pleacă)

SCENA 7

(Aceiaşi, Profesoara de engleză)

MARIAN.(Ia un buchet de flori de la o colegă şi pleacă spre grupul profesorilor .Oferă florile profesoarei de engleză) Flowers for you miss!

ENGLEZOAICA: Thanks! It s very kind of you ! Wat’s your name?

MARIAN: My name is Marian Ionescu. Y am Marian Ionescu.Here are your flowers!

(Îi dă florile şi încearcă să o sărute pe obraz.Ea se fereşte şi o atinge pe buze. Ea se retrage revoltată.

ENGLEZOAICA: I refuse! How dare you? You can’t do suc a thing cet’s ave some respectfor our teachers!

MARIAN: Sorry! I am so very sorry! Romanien cutume! Please, can i have some englichs lessons in private?

ENGLEZOAICA:: No! Of corse not ! Only in school.

MARIAN : I lake englich I lake englich woman

ENGEZOIACA: Excuse-me (pleacă)