CUVINTE DE ÎNVĂŢĂTURĂ – Adrian Botez: „Meditaţii asupra teleologiei literaturii române… «moderne»… trecând pe la Jaroslav Hasek!!!“

Fiecare scriitor de geniu este un vizionar, deci mărturiseşte despre ceea ce, cu necesitate, se va întâmpla în/întru omenire. Avem impresia, de multe ori, că scriitorii de geniu scriu pentru a fixa ceva din epoca lor, din „locuinţa” lor… – sau chiar că ambiţionează să „fixeze în eternitate epoca lor”, (cât mai) întreagă, aşa cum o văd ei. Greşit: geniul nu vede nimic în detaliu! Deci, geniul nu vede nimic „de lângă el”, decât dacă acel ceva „de lângă el” trădează relaţii cu cosmicitatea eternă, cu”gregaritatea/ indistinctualitatea/ informalul” divin/ă. Deci, geniul nu poate scrie decât „sinteze despre sintetic” – sinteze umane despre Marea Sinteză Divină.
Sadoveanu, la fel ca Rebreanu, într-acelaşi gând cosmic cu Eliade (gemelari mistici cu Eminescu… – nici nu se poate altfel, câtă vreme Eminescu ne creează pe noi-românii, prin Logos/Logos-ul! – el, Aminul, se instituie drept Logos-ul Neamului Metafizic Românesc!), vorbesc, precum Pythia, „în bobote”, în bălbâieli sacre, numite Metafore…Adică, chiar atunci când vorbesc despre gestualitatea Vitoriei Lipan (din Baltagul) sau a lui Kesarion Breb, din Creanga de aur (care par figuri desprinse din polarităţi ale istoriei fragmentare a Terrei), despre Ion al Glanetaşului (din romanul Ion), >>>>>Adrian Botez>>>>>

„Totul părea învăluit în culoarea mierii şi mirosea cuceritor, a tămâie, nu a hârtie veche“ – o evocare a Mitropolitului Antonie Plămădeală

Omul nu moare, moare doar timpul sau dar nu si vesnicia lui . In urma cu mai bine de un deceniu am fost oaspete al Mitropoliei din Sibiu. Inalt Prea Sfintitul Antonie m-a asteptat in biblioteca.Peretii inalti erau acoperiti de zeci de mii de volume, asezate pana la tavan, intr-o ordine desavarsita. Totul parea invaluit in culoarea mierii si mirosea cuceritor, a tamaie, nu a hartie veche. Spunea atunci ierarhul – cu smerenie – ca stie ce carti se afla pe oricare dintre sutele de rafturi… In fiecare incapere a bibliotecii cate doua- trei birouri pline cu carti si manuscrise la care parintele lucra de vreme buna. Ajunsesem acolo pe urmele lui Brancoveanu si a manastirii pe care a pus tunurile generalul Bukov la jumatatea secolului al XVIII-lea, ale filosofului Constantin Noica si ale calugarului Nicolae Steinhardt, monahul de la Rohia. Am aflat atunci ca oameni ca acestia , care au trait simplu, ascunsi prin manastiri, sunt ziditori in ale spiritualitatii romanesti . Am stat ore in sir la Paltinis ,langa brazii care umbresc mormantul lui Constantin Noica , avand in minte spusele parintelui Antonie Plamadeala >>>>>continuarea aici>>>>

Claudiu Mihai Coman: „Mesajul LAUDEI FAPTELOR FĂRĂ NUME“

LAUDA FAPTELOR FĂRĂ NUME
In timp ce lecturam diversele si interesantele articole din numeroasele publicatii, eram framantat de anumite ganduri: Nu stiam daca trebuie sa fiu mandru ca la varsta de 19 ani ma pot considera un meritos „intreprinzator”, prin deschiderea unei afaceri proprii, sau un”parazit”, ca personajul Costel din filmul Pistruiatul. Linistea sufleteasca am primi-o de la un personaj, drag mie, pe care fizic nu il cunosc, dar care, prin mesaje adresate direct mie, sau reiesite din diferitele articole publicate in numeroasele publicatii din tara si strainatate-domnul Artur Silvestri- m-a adus cu piciorele pe pamant si m-a facut sa sper ca aceasta perioada nebuna de nesfarsita tranzitie economica , dar mai ales morala, poate sa primeasca un mic”balsam”pentru sufletele romanilor.Poate ca, la fel ca mine , milioane si milioane de romani au nevoie de o limpezire a gandurilor si sentimentelor, si, la fel ca mine, au nuvoie de astfel de mesaje.Multumindu-i domnului Artur Silvestri, daruiesc mesajul domniei sale tuturor romanilor, din lumea intreaga, ce considera ca le este de trebuinta si ca, daca mai exista asemenea oameni, asemenea domniilor voastre, >>>>>Claudiu Mihai Coman>>>>>