Zoe Dumitrescu-Busulenga: Timbrul sacru

CUVINTE NEMURITOARE DE LA NEMURITORI

____________________________________________
Cu textul eminescian, cu gravele lui sonuri izvorâte din lamura limbii naţionale intrate ca sub o stăpînire de secţiune de aur, se produc subjugări definitive. Genuina lui expresie poartă pecetea inconfundabilă a puterii ordonatoare, de logos, a cuvântului chintesenţiată la capătul teribilului, misteriosului drum de trudă şi jertfă, al geniului. În forţa esenţială, superior eliberată de sub coaja zilnic tocită a cuvântului, s-au acumulat şi s-au decantat strădaniile uriaşe ale unui intelect şi ale unei creativităţi dincolo de limitatele putinţe ale omenescului. Căci timbrul acesta orfic prin excelenţă nu se dobândeşte decât cu preţul angajării integrale pe calea sensurilor supreme ale existenţei şi creaţiei, pe calea nemiloasă care nu îngăduie nici apostazia, nici abandonul.Când auzi timbrul acesta sacru scos de glasul unei opere, trebuie să ştii de îndată că pentru autorul ei arta a fost mod de cunoaştere integrală şi că însuşi existenţa lui s-a desfăşurat într-o înaltă şi solemnă şi permanentă alertă a sufletului, singura generatoare de mare, cutremurătoare poezie.

Şi, într-adevăr, Eminescu a ajuns la răsplata atât de rară, de aleasă, a orfismului, în împrejurările care ne sunt cunoscute. Opţiunea lui pentru absolut a fost şi incredibil de timpurie, şi ireductibilă, însoţită de asumarea mândră a răspunderilor integrale legate de o astfel de aventură a intelectului şi a spiritului, întemeiată pe acel vechi şi tainic paradox după care cel care dă, primeşte, şi cel care renunţă, câştigă.

ZOE DUMITRESCU-BUSULENGA