~Marieta Gabriela Secu: „Foc“

FOC

De câte ori aud de tine

Se sparge în ochii mei

Un val de lacrimi

Şi-n văzduhul ce mă înghite

Alunec umbră şi tresar…

Şi nu mai sunt nici poezie

Nici amintire

Nici parfum

Mă  simt un strop de nebunie

Răspântie

Ca foc pe drum…

_____________

EA MĂ  IUBEA…

Ea mă iubea,

Ea mi-a ieşit în cale…

Eu nici măcar

N-am vrut să o privesc…

Ea a trecut

Prin mine ca prin jale

Lăsându-mă  străin

În ceas dumnezeiesc…

Ea mă iubea

Şi n-avea nici o scuză

Că florile înfloreau sub paşii ei…

Ea mă iubea

Era numai o muză

Ajunsă  din greşeală

Între femei…

Ea mă iubea

Ca o lumină lină,

Ea cobora văzduhul

Ca-n adânc

Ea mă iubea,

Ea poartă întreaga vină

De-a mă simţi departe

În ochii ei că plâng…

Ea mă iubea

Repet cu disperare

Aş  fi putut s-o ţin

De aş fi vrut

Când a plecat

Cerându-şi trist iertare

Că  neiubită fiind

Nicicând nu am s-o uit…

_____________

ÎNNEBUNESC

Înnebunesc

Pe ţărmul fără mare,

Înnebunesc

În munţii fără cer…

Înnebunesc

De atâta depărtare

Alunecând haotic

Doar printre ploi şi ger ……

MARIETA GABRIELA SECU