~Cristina Gabriela Nemeş: „Rugă la ceas tainic de înserare“

Soarele coboară-n dulce asfinţit,

Se-mprăştie în zare miros de fân cosit.

Liniştea s-aşterne tainic peste sat,

Toaca lin răsună,clopotele bat.
**********

Lumină lină a rugăciunii de seară,

Pătrunde printre lumânări de ceară.

Şi-o pace neânţeleasă se pogoară lin,

În sufletul meu,peste floarea de crin.
**********

Cuvinte negrăite ard tainic în inima mea

Şi dorului din suflet,apă-i dă să bea,

Izvoare nesfârşite,de iubire cerească,

Lumină şi căldură  dumnezeiască.
**********

Pe Tine te doreşte cu dor inima mea,

Cămară să îţi fie,Iisuse de vei vrea.

Împodobită-i cu lumină  şi iubire pentru Tine,

Ca dorul meu din suflet,inima s-o aline.
**********

La ceas tainic de înserare,

Sufletul vede cuprins de visare

Cum inima arde-n candele sfinte,

De-un dor nemărginit făr de cuvinte.
**********

Liniştea s-aşterne-ncetişor

Peste vântul care adie gânditor,

Izvoare de iubire,plâng în tăcere

Peste fiinţa cuprinsă  de durere.

Din cupola pură a cerului

Se pogoară roua cuvântului.

Picură lacrimi peste floarea de crin

Şi-n suflet se strecoară un suspin.

NEMEŞ CRISTINA