~Ana Urma: Hristos a înviat!“

Aprilie încă ninge cu flori,

Covoare se-aştern în culori,

Mângâie privirea un verde mai crud

Si cerul brăzdează cocoare în cârd,

În stoluri solia căldurii ne-aduc,

De doruri mânate la cuiburi se-ntorc.

Încă o vară pe-aicea vor trece,

În Ţara de basm din Carpaţi,

Ce-şi are povesţea în vechile cărţi,

Cu marea aproape şi munţii înalţi,

Adevăr şi legendă frumos împletite,

Şi-o deltă de vis de cer dăruită!

Pe la porţi dăltuite în lemnul de brad

De meştere mâini, stau oameni la sfat,

Bătrâni şi copii în strai popular,

Trecutu-l învie în gându-mi curat

Iar viaţa lor simplă trăită la sat,

Mă-mbie să mă-ntorc la tihnă şi sfat!

Şi ţârguri de oale la margini de drum,

Lucrate cu drag, meşteşug din străbuni,

Din lut frământat în palma trudită,

Ornate cu brâie din huma dospită,

Mă-ndeamnă în era de foc a ştiinţei,

Să revin tribut să plăţesc simplităţii!

Mai văd câte-o horă în fuga maşinii,

Alături de tineri, în cârjă bătrâni,

Cu ochii lor limpezi în zare mijind,

Şi cumpăna vremii în loc s-a oprit,

De-atârnă şi timpul pe vârf de cuţit,

O pace în care străin e un om mai grăbit!

Şi-n alba lumină ce curge fuioare,

Din cerul albastru din zare în zare,

Auzul se umple de cânturi asalt,

O mierlă încântă cu trilu-i înalt!

Par toate în horă cu pasul săltat,

Şi-n larma se-aude „Hristos a-nviat”!

Mă prinde natura în horă cu ea

Şi pacea coboară în inima mea,

Săltând dorită de cânt şi de joc,

Se-ntoarce-n copilul pe câmp alergând,

Ce-adună maci roşii în brate strigând:

„Hristos a înviat”!… e cu noi pe Pământ!

30.04.2008

ANA URMA