~Elena Costea: „Plumbic“

PLUMBIC

Copii blestemați!

Marionele soartei!

Unde vă credeți voi cu fețele voastre de porțelan?

Nu vedeți voi că-i totul trecut?

Priviți în jur!

Voi, copii blestemați,

Voi o sa vă sfârșiți speranța în noaptea sacră.

Ah, ștergeți-vă zâmbetele umflate

Căci carnea voastră doar sporește împuțicunea.

Nu simt decât dezgust față de voi!

Ah, voi,

Copii blestemați,

Lăsați-vă soarta în mâinile mele.

Ridicați-vă mâinile voastre spre cer și implorați iertarea!

Copii blestemați!

Urâți-mă așa cum sufletul meu ocru se întinde spre mare

Savurați-vă ultima suflare,

Voi
aveți in zadar gusturi amare!

____________

TIMP

Stau cu ochii închiși,

în întuneric

așteptând o lume

diferită.

Simt aroma ta,

simt moartea venind.

Și simt gustul tău

Rămas adânc imprimat,

În subconștientul meu.

____________

DEMONIC
Când luna își întinde aripile

peste hotarele de stele

Și oamenii se strâng

în grupuri,

rând pe rând,

atunci divinul se întinde peste ceruri –

și dealurile devin îngeri

și stelele crează demoni

Dar negrul se oprește

El plânge. Ei omoară.

____________

PLUMBIC

Fulgerul își întinde aripile spre nemurire

plânsul tău îi dă puterea morții

şi noaptea ștearsă vede cum tu

îți lași sângele închegat în urmă

cum continui să omori viețile fără milă

 

Și când te lași încet spre patul de argilă…

___________

MADONA/DAMNAT
Cade frenetic.

Sunetul se împrăștie murmurând.

Praful e doar un superstițiu

când

se lasă cu picioarele-i arse pe pământ.

Și în nori totul e negru.

Dar noaptea trece văzută!

Căci ani și secole și umbre

de-a mitul lor

o salută.

____________

SINISTRU

Sinistu își îndreaptă corbul pana

și alb el pune pe al norilor sihastru.

Cu plumburuiul gând și neagra sa privire

se-așteaptă să se-ndrepte noaptea

și,

verdele pădurilor

devine negru. Ca și el iarăși se întinde.

Și plânge, pradă, geme,

dar

al său truc se șterge-n înălțime.

ELENA COSTEA