~Mariana Gheorghe: „Iubire coaptă“
IUBIRE COAPTA
Si de-ai avea miros, si de-ai avea si gust
Te-as rupe-n doua, ca pe-un mar necopt
Cu prima jumatate-as impleti iubiri din parul meu carunt
In timp ce-a doua-as imparti-o inca-n opt.
As prinde prima bucatica-n cuiul gandurilor mele
S-astepte ca o haina trista, cu iz de batranete
Cand tu sosind, ai saruta-o lipindu-ti buzele
In mine-ai naste zumzet pentru-a doua tinerete.
As aseza a doua bucatica chiar pe scara
Si m-as lasa calcat si-atins de pasii tai
Cu ei m-as mangaia si-as duce ultima povara
As prinde aripi pentru inc-o viata-n doi.
Apoi as presara-o pe a treia peste masa ta
Caci de m-ai pierde printre degetele rasfirate
As da sa sorb izvorul tineretii chiar din palma ta
Iubiri de inceput le-as mai sorbi cu sete.
Pe-a patra as ascunde-o chiar sub perna ta
Sa ma-nvelesti si sa ma furi cu tine-n vis de noapte
Si de-am sa uit in dimineata sa-ti aduc o stea
Tu sa-mi pictezi carul cel mic pe pleoape.
Pe cele patru bucatele ce-au ramas
Le-oi strange ghem si-oi face fir din doinele-amintirii
Si de-ai avea si gust, si de-ai avea miros
Te-as intregi in marul copt si dulce al iubirii.
Iunie, 2008
________________
DOAR TU, DESPRE TINE, CU TINE
Ma rotesc dupa sufletul tau
Ma-ndoiesc si ma frang asteptand
Si-n secunde imi prind, cu parere de rau
Remuscari din trecut, si te plang.
Si din lumea purtata de ruga si ingeri
Ma privesti inghetat si ma plangi ca mai sunt
Ne-ntalnim in cetati, la hotarele lumii
Ne topim dezgoliti doar in gand.
Si cand ceasul strabate un ultim minut
Tu m-astepti imbracat in iubire,
Eu mi-i plang pe cei dragi, tu m-astepti cu-n sarut
Si-n pierzania mea, esti doar tu, despre tine, cu tine.
Iunie, 2008
________________
LIMBI DE TIMP
Ne rotim lunecand peste globul de sticla
Si-ncercam sa ne prindem peste poduri de ape
Limbi de timp ce se prind si se-ating in minute
Tu esti soare de zi, eu sunt luna de noapte.
Creatorul ne-anscris intre pagini de timp separate
Si-a lasat constelatii de ganduri sa curga
Noi gonind prin decenii in calesti de suflet purtate
Am ajuns sa ne-atingem, tu din timpul trecut, eu din timpul ce umbla.
Rasuciti innotam in ocean de cuvinte-ncalcite
Asteptand sa ne ploua cu petale de luna si stele
Limbi de timp ce se prind si se-ating in ore de noapte
Ne-nvelim in iluzii ce se pierd in secunde.
June, 2008
Vancouver, Canada
MARIANA GHEORGHE
iulie 28, 2008 la 12:20 pm
Felicitari pentru aceste poezii! Au multa nostalgie si muzicalitate.
Imi plac pentru ingeniozitatea alaturarii cuvintelor intr-o frazare (pentru mine) surprinzator de poetica („constelatii de ganduri”; „Ne-nvelim in iluzii ce se pierd in secunde”). Mult succes in continuare!