~Mariana Gheorghe: Poezii noi care „vorbesc”

CAND DESTINU…

Cand Destinu te-ntreaba

Cine esti, cine-ai fost

Incalta-i opinca ce-n goana

Ti-arunca iubiri fara rost.

Saruta-i fruntea verde si lata

Pe unde carari ti-ai brazdat

Ca-n banal ostenit fu udata

Cangiuita sub drum ingropat.

Topeste-i lacrima calda pe gura

Ca ti-ontinde fructul iubirii sa-l iei

Ti-o turna agonie si vis cu masura

Te-o ierta si ti-o da nemurire sa bei.

_____________

LA USA MEA

Esti valul ratacit

ce-si cauta orbit nisipul

Vuind in spume rasucite

de ganduri si de teama

Spargandu-te la usa mea

iti vei aduce plansul

si ma vei tese-n mangaieri eterne

ca pe o marama.

Intrat, mi te-oi turna in suflet insetat

prin gatul de ulcior

Te-oi mladia cand stramt, cand larg,

pana la forma cea perfecta

De te-oi lasa mai limpezit,

te-oi tulbura cu-n dor

Tu intepat in forma de destin,

eu ametita in iluzii pe o roata.

_____________

IUBIREA DE DINCOLO

De mi-oi pune valul de pierzanii

Am sa-ti calc prin suflet adormit

Mi-oi purta velintele iubirii

Si prin iad te-oi face fericit…

Daca timpul si iubirea-mi sunt calaii

Leaga-ma la ochi cu patimi jinduite

Cand m-oi face sora cu strigoii

Ti-oi asterne lacrimi bantuite…

Iubire colindata

Te-oi dezmierda-n colinde

Soptite-n limbi uitate

Si semnele dorminde

Ti le-oi doini pe pleoape.

Topita de prin turturi

Cand ti-oi atinge pasii

Doar falfairi de ganduri

Ti-or cuceri trapasii.

M-oi pune de-o naframa

Sa strangi cati ani pierdusi

Cand, inghetat de iarna

N-ai colindat la usi.

_____________

IUBIRE PASTORALA

Sloboada-ti vise ajunate sa ma pasca

Vantos de n-ai gasi nici flori, tu cauta samanta

Adulmeca-ti dragaica, in sani iubiri sa-i creasca

Cand mieii adormiti o sa-mi atinga urma.

De-i sti sa-mi ningi cu foc sa ma -ncalzeasca

Cand tu, sleit de iarna grea, fara sfarsit parand

Tulpinile de verde in ravna or sa-mi creasca

De-atata verde crud, n-ai sa mai pleci curand…

_____________
SI DE-AR FI…

Si de-ar fi sa ma lasi ca sa plec, sau sa mor

Ancoreaza-ma-n dor cu aripi de zbor

Sa mai pot jumatati de drum sa-mi colind

Prin lumi paralele, cu pasii de veac tropaind.

Sa nu uiti sa-mi mai lasi si destin agatat

Insa, scutura-l bine de-alint cocarjat

Si cu multa rabdare de-l vei tese la poale

Pune-i dor de parinti si a mea inchinare.

Pe prispa iubirii de-adapi umbre albe

Pe furis mi te-oi ninge-n clondirele dalbe

Te-oi purta sub geana la hotarele lumii

Dac-ar fi ca sa plec sa m-adun cu strabunii.

Sa-ncoltesti aleanuri de timp semanate

Cand te-adii in taceri si dansuri uitate

Rasfirate-n geamat de patimi si dor

Dac-ar fi sa ma lasi ca sa plec sau sa mor.

_____________

COLINDUL

Ne colinda la poarta ganduri de vara

Caii nostri de-o zi mai necheaza prin vise

Inclinati intre lumi desenate pe-o scara

Ropotim de iubire prin milenii desprinse.

Ne colinda la poarta ganduri de iarna

Si-nghetat-au in urme caii nostri de-un veac

Repirand deznadejdi ametite-n aroma de doamna

Ne-mbracam in verinca iubirii, sa ne fie de leac.

Si-nvatat-am colindul batut de o viata

Caii nostri cei orbi mai rasufla a dor

Impletim interzise iubiri pe-o lume paiata

Ne-ametim cu minute pe-un ochi calator.
______________

ROCHITA-N PICATELE

La patru ani si-o luna, stiu exact

In vreme ce suiam gutuiul din ograda

Am hotarat pe loc sa am un pui motat

Sa-l tin in poala ziulica-ntreaga.

Si cocotata sus, pe creanga mea stiuta

Am inceput sa cant un slagar mult iubit

Lumea departe ramanea pierduta

Cu mintea alergata spre puiul meu dorit.

Si planuiam cu truda ce nume o sa-i pun,

Cum o sa-l spal cu grija, si ce-am sa-l mai invat

Sa fie print in curte, sa fie drept si bun

Ce-o sa-l alinte mama, cum eu am sa-l rasfat!

Doream sa fie negru pe cap si pe codita

Si-n rest, sa aiba multe, multe picatele

Caci as putea visa ca poarta o rochita

Ca aia agatata-n magazin la nea Pandele.

Caci mama ma dusese doar ieri sa-mi ia cipici,

Hartie creponata in alb si-un rosu tare

Curand aveam serbare cu grupa de pitici

Si-aveam sa fiu vedeta, sa cant pe scena mare.

Si cum priveam in curte, printre gutui amare

Visand doar la rochita si-al meu puiut patat,

In pas grabit apare bunica pe carare

Tinand zece capsoare in sortul mult purtat.

Cu sufletul la gura, de grab-am alergat

Sa vad minunea mare, ce-o asteptam cu dor

Zece puiuti de aur, dar niciunul patat

Dormeau in sort la soare, se-nghesuiau de zor.

Si-am inceput a plange cu lacrimi mari si grele

Caci visul de copil incet se spulbera

Nici pui patat, dar’ mite rochita-n picatele

N-aveam sa am pe scena, n-aveam a mai purta.

Pe crestet mana calda a mamei am simtit

Si de pe prispa casei bunica imi zambea

Cand mama-mi puse-alaturi un pachetel chitit

Rochita-n picatele era in mana mea!

Ma saruta pe tample si-mi spuse c-a visat

Ca zana ce-o rugasem aseara la culcare

Voise sa am parte de-un pui galben, motat

Cand mandra imi voi pune rochita-n picatele.

MARIANA GHEORGHE