~Ana Moldovan: „Târziu în noapte“

Cand mintea paseste pe meleaguri de vis in lumina jucausa a stelelor incerc sa iti simt  respiratia , desi sincer nici nu mai stiu mirosul tau ,imi place misterul noptilor  este o altfel de lume  se simte o vraja ,in aceasta lume putem sa fim oricine ,oriunde ,oricand ,imaginatia oamenilor nu are limite  am invatat sa joc si eu acel joc al imaginatiei ,jocul cu mintea celuilalt ,cu sufletul lui si am devenit o jucatoare buna intangibila sufleteste ,inabordabila ,nepasatoare ,tu ai aparut cand eu ma asteptam cel mai putin ,nu stiu de ce nu am mai putut juca ,eram doar Eu si Tu , ai descifrat labirintul sufletului meu si mi-a placut, esti departe de mine , te iubesc insa dintotdeauna ,macar de-as stii ce vreau ,macar de-as stii ce simt sunt doar ganduri zalude de noapte , ma indepartez de oameni , ma plictisesc si ma framant dar deodata vad ceva ce-mi place mie sta chiar in fata mea ,sunt doar ganduri zalude de noapte ,imi place sa ma joc chiar si cu cuvintele , nu m-am jucat de mult timp tanjeam dupa acele clipe cand imi doream ceva in cazinoul acesta al gandurilor imi doream sa fiu o jucatoare dulce ,atragatoare  mi-am adus apoi aminte de visul meu de Noi ,de Eu si Tu ,am privit apoi la stele sperand sa vad inca o data chipul tau stralucind printre ele ,si am privit in noapte amurgul ideilor mele .
ANA MOLDOVAN