~George Nicoară: „Când“

Când te purtam pe braţele tunetului,

Când porunceam râurilor şi deveneam

Cenusă.

****

Când sculptam iubirea în lava mării,

Când soarele foşnea agale pe apa

Moartă.

****

Când la picioare zeii poposeau,

Când din razele topite trandafir

Curgea.

****

Când farul se-nchina iubirii,

Când marea şoptea divin:

Tăcere.

****

Când curcubeul se-mpletea cu norii,

Când Raiul deschise uşa inimii tale

Iubite.

****

Când locul întâlnirii era apusul,

Când înecam soarele pe buza

Mării.

****

Când clocotea răbdarea în lumină,

Când pironeam neantul sub Iad

Plângând.

****

Când timpul gonea în nefiinţă,

Când spaţiul a fost sa nu fie

Ceva.

****

Atunci.. când..

GEORGE NICOARĂ