~Ion Mischevca: „Întregul aisberg al conflictului dezgheţat“

„Ursuleţu” a pus laba pe mierea conducerii, de când un fost lup KGB a şters putina sau – cum zice poporu’ – şi-a luat „concediu de maternitate” pe o perioadă de 4 ani… În fine, ziceam de „ursuleţ” (nu-i pot zice „urs”, că nu e la înălţime…). Acesta a spus „Da”, însă nu în faţa altarului sau a oficiului stării civile, ci în faţa camerelor de luat vederi, în cazul „procesului de adopţie” a doi copii. Toate bune şi frumoase, numai că, vezi tu, copiii respectivi au deja un părinte, care nu a fost (şi nu poate fi) lipsit de drepturi!

De fapt, toate au început cu conceperea, în urmă cu cca 16 ani, a acestor copii, care sunt creatura unui Don Ivan afemeiat. Cu toate că nevestele au divorţat, odată cu destrămarea haremului său, acesta a lăsat sămânţa să-i încolţească în anumite pământuri… fertile.

Dar să revenim. Ideea e că, inspirându-se dintr-un alt caz de oferire (mai exact, de recunoaştere) a… „custodiei”, Don Ivan a făcut un plan – uragan: când familia celor 27 era divizată şi ochii tuturor erau aţintiţi spre un eveniment de 5… cercuri, s-a pornit să ia cu forţa copiii de la mama lor, cu tot cu o parte din casă, făcând un scandal de pomină! S-au revoltat vecinii, au fost alertate şi autorităţile (care nici măcar un mandat de restricţie nu puteau emite…), dar ce folos – „силa естъ – ума не надо!” Ce vroia muşchiul lui, aia făcea. Dacă tot veni vorba, Don Ivan s-a încordat rău de tot, chiar mi-e frică să nu plesnească într-o zi… A încercat s-o dreagă şi să cadă ca pisica în picioare, zicând că a pătimit enorm, că tare dor i-a fost de copii (dar mai ales de partea lor de casă…). Ce mai, agresorul şi-a pus mască de apărător! O făcea pe grozavul: îşi lingea rănile, de parcă nu dânsul şi le provocase. Dar de faptul că a snopit-o în bătăi pe biata mamă, că a terorizat-o zile bune (chiar ani la rând), ameninţând-o, şi că ia răpit copiii, degrabă nu va recunoaşte! De parcă ceilalţi îs chiori şi nu văd vânătăile…

Cât despre copii, ce să vă zic? Sărmăneii, sunt mici şi creduli. De când se ştiu, tătuca le-a spus că nu au mamă, că aia e o mumă a pădurii, de care trebuie să se ferească. Au fost luaţi cu zăhărelul, iar ei, naivii, n-au mai vrut să afle adevărul.

Aaa, era să uit: 4 dintre fostele neveste, surori de suferinţă, n-au tăcut chitic, au spus în gura mare cât de posesiv şi violent poate fi Don Ivan, pe când gospodina noastră, care-i cuscra bietei femei, s-a făcut surdă într-o ureche, bolmojind ceva sub nas, după ce alţii s-au dat cu părerea.

Dar de ce vă spun o asemenea istorioară? Pentru că ea ne este familiară, fără a fi neapărat – familială…

ION MISCHEVCA