~Cristian Stănciulescu-Bârda: „Părăsit de creativitate“

„Un om creativ este motivat de dorinta de a realiza ceva,  nu de dorinta de a-i învinge pe ceilalti.”

Ayn Rand

               Auzim la tot pasul vorbindu-se despre creativitate, în ultimul timp punându-se un accent sporit pe acest aspect, totusi, mie unul, mi-e greu să-mi definesc acest termen si cu cât încerc cu atât mă afund mai rău. Marile corporatii caută personal cu spirit creativ, având chestionare si simulări de situatii pentru recruti ori tinând cont de activitătile anterioare. Problema pe care mi-o pun este cine sau ce poate hotărâ, stabili, dacă o persoană este creativă. Dacă acest aspect nu se încadrează în liniile trasate de o gândire logică, sistematică, empirică atunci care sunt criteriile după care se ghidează? Un răspuns relativ ar fi acela că însusi criteriile sunt unele creative, enuntate de persoane cu un dovedit spirit creativ, însă, în acest caz, nu intervine iarăsi factorul de “experientă”? Ori, dacă ne ghidăm după experientele altora, de unde stim ca un act al nostru este creativ si nu tipic? Pentru mine, un act este creativ dacă-mi provoacă întrebarea: Cine s-ar fi gândit?

              Nu stiu ce mă inhibă în a fi creativ, dacă mă inhibă ceva. Stiu că sunt “eu” asa cum mă percep si asa cum mă percepe “el/ea” si “tu” de lângă mine, sau cum îmi doresc eu să mă perceapă.  Poate unii sunt dispusi mai mult dacât altii să fie creativi, demonstrând asta prin “ruperea granitelor” unei gândiri obisnuite, eu sau altii poate ne-o demonstrăm prin “refacerea lor”. Poate că nici nu există granite ale gândirii si atunci ei încearcă să treacă dincolo de ceva ce nu există iar noi să-i aducem înapoi sub logica simturilor. Poate e ceva intuitiv ori poate fi cultivată, e greu de spus, cert este că ea există si atunci suntem datori să o căutăm ori să ne lasăm mintea să fie invadată de ea, de creativitate.

              Orice creatie este un act creativ. Nu stiu cum să supun gradelor de comparatie două actiuni creative, din moment ce fiecare om îsi dă toată silinta pentru înfăptuirea lui. Îmi rezerv dreptul de a fi sceptic în privinta unor clasificări asupra creativitătii, precum si asupra frumusetii. Fiecare o percem în felul nostru si poate că tocmai diferenta dintre perceptia mea si a “ta” este creativitatea desăvârsită, dar  pe care noi nu o observăm, deoarece ne raportăm diferit la lucruri, la persoane, la realitate. Si după cum spunea cineva că “realitatea este doar un aspect al probabilitătii”, atunci si creativitatea o putem supune acestei legi.

               Chintesenta creativitătii suntem noi, restul fiind doar o încercare de a întelege această axiomă printr-o gândire sintetică sau analitică, ambele potrivite în cazul de fată.

Rămân la părerea că dorinta de a-ti dovedi într-un fel sau altul capacitatea creativă este un impuls homeostatic spre a fi noi însine si a excela în această postură. “Trăim într-o dinamică ce ne obligă să descoperim mereu o nouă dimensiune” (Doger Schutz). Poate că următoarea dimensiune ce-o vom descoperi vom fi noi însine. Si ce minunat ar fi! Nimeni nu poate să-ti spună cu adevărat cum esti dacă nu se raportează mai întâi la el, astfel, odată ce te cunosti pe tine însuti, îl vei cunoaste si pe celălalt din însăsi modul în care te caracterizează el pe tine. Si dacă o singură persoană poate da mărturia unor acte creative extraordinare, oare ce se întâmplă când mai multe persoane, ce si-au depăsit orice dificultate în a se cunoaste reciproc si a se identifica una cu alta, îsi vor concentra atentia asupra unui singur obiectiv? Rezultatul va fi unul tot creativ ori dincolo de acest concept?

              Actul creativ este si jertfă, sau mai bine zis jertfire, a mea ca persoană, sau jertfirea unor bunuri ce-mi apartin spre realizarea scopului propus. Deci, mi se cere deliberat să mă jertfesc. În această logică dacă nu sunt capabil de creativitate, nu sunt capabil nici  de jerfire. Dar pentru mine jertfirea e ceva dezinteresat, pe când faptul de a fi creativ poate fi stimulat, deci analogia nu tine decât într-o anumită măsură. Mai mult, m-as putea jertfi chiar acum, dar nu stiu dacă va fi într-un mod creativ.

               Pe de altă parte prin jertfă înteleg iubire, dăruire, mai mult în folosul altuia decât al meu. Si prin creativitate pot fi de folos celor din jur dar în primul rând o fac pentru interesul propriu. Stiu, sunt egoist, dar chiar de este criticată, niciodată nu-mi voi blama creatia.

              Ce am observat este că sunt foarte creativ atunci când dorm. Nu stiu de ce, dar în vis pot face lucruri extraordinare, pe care, dacă nu le uit până dimineata, cu sigurantă le uit în timpul zilei. De ce oare nu visăm si lucruri mai practice. Probabil că aici e secretul, cei creativi nu doar că visează dar o fac când nu dorm si au capacitatea de a materializa visurile.

Bill Moyers definea creativitatea ca fiind „străpungerea lumescului pentru a găsi minunatul”. Acea perlă rară pe care o cauti mereu o găsesti doar printr-o sclipire, într-un moment în care îti depăsesti granitele gândirii cotidiene. Încerci să păsesti în necunoscut si o faci convins fiind că vei găsi ceva, indiferent de cât de întuneric e acolo unde cauti. „Minunatul” se lasă căutat. Si dacă toti avem posibilitatea de a-l căuta si de a experia mai mult sau mai putin din el, înseamnă că e inepuizabil. La baza cretivitătii e un izvor ce nu seacă niciodată, e un izvor divin.

Nu cred în Bing-Bang-uri, ci în Facerea lumii si în Creatorul ei. Crearea din nimic, cel mai desăvârsit act creational săvârsit vreodată, de fapt, creatia si creativitatea prin excelentă s-au produs atunci, îsi au originile în acel act/moment si în Autorul lor. Ba mai mult, creatia primordială a fost realizată din nefiintă, altfel am fi fost de o fiintă cu Însusi Creatorul. Astfel, originea noastră se odihneste în El. Suntem dumnezei în devenire, deci avem în noi sădite „semintele” creationale, putinta de a crea dar numai atât cât ne permite calitatea noastră umană.

As putea spune, fără să-mi fie frică de contra-argumente, că un act creativ si rezultatul său se apropie de o minune, se află la pragul dintre inteligibil si transcendent, nu transcende legile firii, dar nici mult nu mai are, cu alte cuvinte, ceva crezut imposibil devine posibil, fără a desfiinta vre-o lege naturală, doar prin depăsirea conditiei mintii umane la un anumit moment.

Întotdeauna trecerea unei granite mi-a produs emotii, suspans, fior, cu atât mai mult străpungerea granitelor mintii.  Nu stiu dacă am reusit, dar mă simt provocat în fiecare zi, dorinta de a vedea ce e „dincolo” fiind arzătoare. Probabil în acest spatiu serviciile vamale îsi fac foarte bine treaba, din moment ce nu putem trece fraudulos.

Oare de ce ideile „ne vin” asa din senin si câte una? De ce nu putem controla acest bagaj de idei?  Acum, în era digitală în care trăim, ar fi foarte usor să găsim un program de sortare a ideilor, de clasificare etc. Dar nu. Iată că si aici există o ordine desăvârsită, cu alte cuvinte totul merge parcă după un anumit algoritm, cel mai complex si perfect program fiind acesta ce face întreaga creatie să-si păstreze bunul mers pe calea ei. Totul e calculat în cele mai mici amănunte si nimic nu vine întâmplător.

Bineînteles că nu poti fi creativ asa din prima, de florile mărului si mai ales în orice domeniu. Creativitatea presupune si-o anumită pasiune pentru ceea ce faci. Din această pasiune se naste necesar  o motivatie iar aceasta este motorul creativitătii. Cu cât esti mai motivat cu atât capacitatea creativă creste, exact ca un bulgăre de zăpadă ce începe să se rostogolească. Pentru ca să fi si mai eficient, probabil că o bună planificare a timpului si actiunilor ar putea duce actul tău dincolo de propriile asteptări. De fapt, cred eu, dacă esti capabil de acte creative, de multe ori îti depăsesti propria conditie, propriile asteptări si asta nu doar prin rezultatul final, ci printr-un întreg proces, fiecare latură a problemei având diferite implicatii ce trebuie rezolvate tot într-un mod creativ.

Până la urmă, azi, nu contează cum esti, ce esti, cine esti, ci ceea ce faci. Într-o eră a depersonalizării acute, unde omul este doar un număr într-un dosar, contează doar ce randament dă acel număr, acel subiect. Cei care se luptă pentru secularizarea si depersonalizarea societătii sunt, de obicei, tocmai cei care cer creativitate, dar uită faptul că nu un cod de înregistrare este creativ, ci persoana, omul în plenitudinea sa. Nu un anume număr, trecut prin nu stiu ce dosar, îmi rezolvă mie o problemă, ci un om, o persoană aflată în deplinătatea facultătilor si functiunilor sale fiziologice, mentale etc. Deci între a face si a fi trebuie să existe un echilibru. Nu-mi stirbi existenta personală, ci lasă-mă să mi-o afirm prin ceea ce fac!

               Creativitatea este o activitate chinuitoare, extenuantă dar rezultatele compensează orice suferintă. Când nu mai ai ajutor în jurul tău, când nimic din ceea ce a fost creat până la tine nu te mai ajută, atunci, trebuie să actionezi creativ, în cazul în care nu te-a părăsit si ea, creativitatea.

CRISTIAN STĂNCIULESCU-BÂRDA