~Radu Tudor Ciornei: „Vino îngere“

VINO ÎNGERE

Vino iar îngere
ţine-mă strâns de mână când trec strada
fără tine fluviul acela fără deltă e o baltă amărâtă
iar polii magnetici sunt două puncte lipsite de sens
iar globul
pe care îl învârteam la geografie e doar o minge de cârpă
conturând anii mei rostuiţi aiurea cu sau fără portocale în sacoşă

Vino iar îngere
am să îţi şoptesc la ureche toate amintirile unui colibri
toarnă-mi un ceai te rog în aceeaşi cană de porţelan ieftin
pune-mi un deget pe umeri
am să te duc în lumile uitate ale orientului
acolo ne aşteaptă un cal roib care ştie totul
trezeşte-mă lunea şi întreabă-mă neştiutor: szomoru vasarnap?
iar eu am să îţi spun că în preerie duzii învaţă să uite unul
câte unul

Vino iar îngere
am să îţi mângâi rănile din coapsă cu degete de elf
o să împart lunile în două, toate pline, apoi va fi multă vreme
numai vineri seara
hai să ne privim din nou îngere (numai eu neîncrezător de data asta)
de voi pleca …o să îmi pui degetul pe buze
pentru că ştii îngere
ştii că am să vin înapoi fără să curgă sânge

Vino iar îngere
avem lumânări de aprins, ceruri de atins
Ulise o să înceapă o pânză, Penelopa are ceva treabă în seara asta
minutele noastre au aripi iar anii se număra cu degetele
zilele îşi iau nume de poveste şi fug râzând
avem şi gaz, avem şi lampă
mai pune-ţi o dorinţă

Deschide fereastra încet îngere
spune-mi încet la ureche: zboară cu mine nebunule
tu, care îţi vii toate plecările
îţi amăgeşti orele şi le spui zile
îţi pui săptămânile în palmă

an de an si seara de seara

pina la sfirsitul timpurilor

Nu, nu o să-mi pleci
nu atâta vreme cât
orele ţi le-ai făcut zile
zilelor le-ai spus săptămâni
în care iubeşti cât alţii

în toate cinci anotimpurile

____________

EU CRED

Eu cred
ca undeva exista o lume in care te tin de mina
derivez universuri sagalnice pitice rosii si albe
adorm intre patru perne de gisca
ma trezesc neeuclidian si spun ca
eu cred
ca timpul e doar o utopie religiosa
fara caldura fara formule complicate
cu doar un un singur emcedeltate
valabil in ierni geroase
eu cred
ca aud cuvinte cu literele mai grele ca apa
atomi de hidrogen cautindu-si iubirea la poli
albastru e cerul lui Domenico
ce nevoie am mai avea de alte culori
eu cred
ca am sa ma trezesc intr-o dimineata
blu
am sa maninc un mic dejun
blu
si am sa plec intr-o lume atit de albastra
incit pina si trandafirii rosii
vor crede
Eu cred
ca nu e nici o piatra
deasupra mea.

____________

ÎN VECHIUL EDO…
Într-o grădină din vechiul Edo creştea cel mai frumos cais de pe întregul cuprins al împărăţiei.

Se spune că niciodată în Edo nu mai crescuse un cais atât de frumos.

În nopţile de primăvară între crengile sale cânta cea mai iscusită privighetoare Asigurându-l apoi că nimeni nu poate cânta la fel de frumos ca ea.

În serile calde însăşi fata împăratului venea sub cais împodobindu-l cu ghirlande şi spunându-i că nici un copac de pe tot cuprinsul Japoniei nu e mai frumos împodobit ca el.

La ivitul zorilor însuşi spiritul-grădină îi mângâia trunchiul şoptindu-i despre dragostea fără margini a spiritelor.

Într-o noapte friguroasă luna tăcea aşa cum doar luna ştie să tacă unui cais în iarnă.

Tăceri albastre
Luna aşteptând vântul
Prin flori de cais.

____________

NIMIC DESPRE MOARTE
De ce-mi tot vorbeşti atâta despre moarte?
solilocviile de zarzavagioaică nu te prind
nu crezi că ar fi timpul să începi să alergi?
să te alături într-un târziu cailor de stepă
ce te aşteaptă să îţi facă injecţii cu „acasă”

Aleargă
măcar o dată peste ploile de albastru
şi ai să vezi că din ziua aceea
pe prima pagină a ziarelor
va scrie în fiecare zi:

Nimic despre moarte
____________

ION NEBUNUL

Acolo unde ma mai rog cind dintre voi dispar
S-au terminat de mult lumina si speranta
Al disperarii preot ramas fara altar
Sfint amagit de sensul vietii-aroganta

Pe oase goale-mi creste costumul de paiata
In craniul meu atipic se naste un atol
Am ars intr-un pahar precum un cub de gheata
Sunt locul gol in umbra -cocorul fara stol

Am fost o intrebare sau un ceas am fost
Mi-am ticait la ore fixe neputinta
Pendula veche fara cuc in avanpost
Cu mere si cu nuci am amagit dorinta

Urmeaza alta zi la poarta manastirii
Nu intind mina, nu cer, nu pomenesc de porti
Voi rumega fatal coliva amagirii
Semnez : Ion nebunul ce ura pe la morti

RADU TUDOR CIORNEI