~Cristina Lila: „Conditţa femeii“

CONDIŢIA FEMEII

De ce să fim vreodată egale cu bărbaţii?

Noi nu avem chemarea să mergem la război.

Politica, desigur, adesea ne tentează,

Uitind că bestiolii se-mproaşcă de noroi!

***

Avem destule zile cu mult mai mult stresante-

Neveste, fetişcane sau uneori amante –

Avem să toarcem ziua, ca să fie perfectă –

Iluzie, desigur, naivă şi erectă.

***

Copiii ne sînt nouă ades abandonaţi

De genitorii care se şi pretind bărbaţi,

Dar fug în lumea mare şi cine să le spună,

Că viaţa nu-i cumplită, de nu primesc cunună?

***

Viteji, alcoolici, tîrfe, droguri şi libertate-

Era să uit sloganul ce vrea egalitate;

Noi sîntem fraţi cu toţii, pe etnii culturale,

Şi cărei libertăţi i-aducem osanale ?

***

Şi doar în lumea aia de visuri avem pace,

Lumii de dinafară nu mai avem ce-i face!

Să ne păstrăm dorinţa de-a fi femei suave,

Cu funde şi bentiţe, parfumuri şi agrafe.

***

Şi cînd ne vin bărbaşii, răpuşi, de la razboi,

Să ne falim că nu sînt şi altele ca noi!

Văduve cu copiii plîngînd lipişi de fustă –

De-aceea e femeia, stupidă şi vetustă!

___________

LUMEA

Lumea ce-mi cade pe frunte

Ca un vis croit de înger

Mă striveşte ca un munte

Şi d-aia tînjesc şi sînger

***

Şi-i mai tristă depărtarea-

Mai aproape-ţi e să speri

Că în clipa asta marea,

O să fie tot ca ieri.

***

Lucrurile zac năsprite –

Acre, reci, dintotdeauna,

Peste fruntea unui munte

În care s-a spart şi luna

***

Nu puteam să văd mai bine

Broderia de mătasă

Ca un zumzet de albine

Ce îmi da imboldul  ca să

***

Împletesc culoarea sacră

Dintr-un vis acum amar,

Viaţa dulce, viaţa acră

Pe cîmpia de mărar !

_____________

POEM ROCOCO

Dacă plouă şi se duce

Toată apa la canal

Adăpaţi caii cu rouă

Şi plecaţi la carnaval

***

Vrăbii, diademe, funde

Perle şi agrafe dulci-

Să nu te întrebe unde

Vei dori ca să te culci

***

Şi de ce sa dormi, cînd cerul

A şi devenit un ring

În care doar flori amare

Cad din ceruri, ploua, ning!

***

Prinde din lumina neagră

Doar acele broderii

Care vor tînjii să zacă

Într-un vis cu reverii.

***

Şi flori înspumate ziua,

Valuri moi de peruzea-

Unde-mi este amintirea

Cu şalvari de catifea ?

CRISTINA LILA