~Paul Polidor: „Poemul ca o vindecare“

Paul POLIDOR –

Cu  o prezentare de Melania Cuc, Agero

Puţini sunt poeţii din lumea asta mare, care reuşesc să întrunească într-un vers atâta durere şi bucurie, îngemănare ca într-un trup de porumbel două aripi ce ştiu să bată sincronic până la ultima suflare. Paul Polidor este un poet mare. Este poet prin fiecare respiraţie prin care pleacă şi revine, revine şi pleacă  din şi în lumea înconjurătoare. Face acest exerciţiu cu tremur de frunză şi cu urlet de fiară, scrie cu peniţa de cristal pe un portativ ale cărui note sunt vibraţiile  sufletului său de Artist. Paul Polidor s-a impus în Literatură prin sinceritate, talent şi glăsuirea sa nepereche. El nu bravează, nu  şochează, nu arată cu degetul, nu îşi asumă dreptul să judece. Poetul Paul Polidor cumpăneşte cu dragoste, cu iubire şi mirare aproape ingenuă lumea care îl răneşte dar mai ales, lumea care îl bucură. Sa ne bucuram şi noi de poemele acestui Domn al Versului prin care omul se regăseşte invariabil într-o lume mai frumoasă, mai bună.

Melania Cuc, redacţia AGERO

1. PURITATE

Se scutură garoafele o pulbere de rozuri

Sub albinări de clipe şi desfrunziri de aştri

Desfrânge-mă supleţii neante de frumos,

Suspină-mă în stâncă amurgă de sihaştri…

Se scutură garoafele o muzică întoarsă

Sub candelabre albe, străine de cuvinte,

Înfrânge-mă în volburi neante de fântâni,

Garoafă cu flori albe, garoafă ce nu minte !

______________

2. DESPRE NAŞTEREA ANTINOMIEI

„Înfrânge-mă” atrage centripetalul.

„Desfrânge-mă” destrage centrifugul.

Pleonasmizând.

„Înfrânge-mă în volburi neante de fântâni”

magnetizat teluric.

„Desfrânge-mă supleţii neante de frumos”

lasă loc arcuirilor

dinspre interiorul lucrurilor.

Capabile

de o tensiune ascunsă.

Proporţională

conform legii lui Hooke

cu deformările.

Antinomiile se nasc şi prin operaţie cezariană.

______________

3. VIS

Îţi scriu cu aripile-n raze, dintre sori,

Atingătoare şi-albe-n traiectorii

În umbra lor de-argint să îţi omori

Ochii tăi recii, visătorii…

Aveau acele mări irizator contur

Mări de materii şi astrale doruri

Nostalgica-ţi privire de azur

Pleca spre anticele coruri…
______________
4. DOAR TU…

Fond muzical:”Ciacona în fa minor” de Johann Pachelbel

La Orga Bisericii Negre din Braşov: Hans Eckart Schlandt

Ni-i foarte scurtă viaţa pentru tine,

Ciaconă de atingeri şi refluxuri,

Prin geana de lumină, cabotine,

Respingi ocheade zămislite-n luxuri.

Tu ai vorbit dezintegrării lumii

Şi, cometând mercurion prin vene,

Nu-ncărunţeşti ca noi sub oaza lunii

Şi nu tronezi peste solii obscene…
______________

5. SUNT PESCĂRUŞUL NINS…

Sunt pescăruşul nins al stâncilor de sipet

Mă doare nemişcarea, nu calul alb, agrest,

În mine se lovesc însingurări de clipe

Cu clipe de ţărm şi mare în requiem celest.

Refluxul nou zvoneşte plecarea unui nor

Necapătul acesta nu-l pot cuprinde eu

Sunt ochiul unduirii în fiecare zbor

Neînţeles de valul adormitor şi greu…
______________
6. ZĂU

Sunt mai desuet ca rima lui Conachi

nici cât ultima lacrimă

scursă la dispariţia lui

nu fac.

Mai bine eram secundar de ceas

n-aveam nostalgii

dacă mă-ntorceai, simulam timpul.
______________
7. SENS

o să venim la înmormântare

munţii nu ca preoţi

în fiecare din noi

vom săpa

în fiecare din noi

vom îngropa teama

vom boci râzând

sărutându-ne

ca două cruci lipite

vom alterna  lumânărilor

sensul

atât. la mulţi ani.

PAUL POLIDOR