Cătălina Melinte: Poeme noi

NUANŢĂ FUGARĂ

Pătratul de flăcări a existat odată,

norii din amurg făceau grăbit o roată,

pietrele ciclopice se-ntindeau în asfinţit,

nu mai pot păşi pe iarba, capul îmi e ameţit…

Păienjenişul de raze ne orbea privirea

şi în ochii mei iubirea-şi dădea coate,

câmpul nostru de smarald strălucea avid iubirea,

dincolo de zare încă, păstram flori decolorate…

______________

DECOR DE TOAMNĂ

Stă toamna tristă iar la geam,

Bătând uşor în sticlă,

Iî strig durere că nu am,

Mi-e totuşi de ea frică…

Îi aud paşii ei grăbiţi,

Şi-i aud răsuflarea,

Când plopii sunt azi vestejiţi,

Frumoasă li-e cărarea…

Mă roagă să-i deschid niţel,

Să îmi şopteasc-o vorbă,

Dar glasul ei pare mişel

Si mă întorc spre sobă…

Nu-i vreau mantaua-nceţoşată,

Şi nici basmaua-i neagră,

Eu vreau iubirea să se vadă

Şi viaţa că mi-e dragă…

Mă simt mai bine la căldură,

Decât în frigul toamnei,

Şi dacă azi iubirea-mi fură,

N-a- să fiu pradă spaimei…

______________

MISTICA IUBIRII

Ce sunet jalnic scoate iarna,

Şi ce de vuiet s-a pornit ;

Iar tu mă prinzi uşor în braţe

Şi peste noi a viscolit…

Stăm prinşi cu ghetele în zăpadă

Şi te ţin strâns de mâna stângă,

Simt pe obraz loviri de spadă,

Urgia iernii vrea să-l frîngă…

Atinge-mi părul plin de fulgi ;

Hai nu zâmbi, că nu e timp !

Mâhnirea inimii mi-alungi

Şi fericită azi mă simt…

Vino aproape lîngă mine

Şi îmi ia mâna şi-o atinge

Ce fericită-s langa tine…

Şi inima a stat, nu plânge…

CATALINA MELINTE