~Tania Ramon: „Mărturisire“

Născută mă ştiu dintr-o poveste cu cântec
însingurat pe-o chitară, coardele sună
lărgindu-mi universul la fel cum l-adună
în mine blestemata de cheie de-alunec

de pe un an pe altul
şi dintr-o notă-ntr-alta.

Am venit pe lume ca o-mprimăvărare,
pustie mi-a fost gara când norii fugăriţi
mă aşteptau în ploaie şi îngerii treziţi
şotronul mi-l jucau în sala de-aşteptare

de pe-un picior pe altul
şi dintr-o notă-ntr-alta.

Mirată sunt de stele cum ştiu a nu dormi
de mine şi mai tare c-a mă ghici nu ştiu.
De cine m-aş mai teme când omul mort de viu
ce-l port zilnic cu mine, abia de-l pot urni

de pe un an pe altul
şi dintr-o notă-ntr-alta?

Devreme sau târziu
sunt cel de-acum ce scriu.

01.03.2008

TANIA RAMON