George Dumitru despre Monica Sarbu:”Ca un strai de lumina „

Ca un strai de lumină se arată a fi poemele Monicăi Sîrbu, pe care ni le propune cu aleasă distincţie şi binecuvântare, în volumul sugestiv intitulat Rostire în rugă, carte de început editorial pe care îl dorim îndelung şi rodnic în creaţia sa, spre aşezarea operei în locul ce se cuvine.Cu această „îndeletnicire” a scrisului, poeta se face cunoscută prin publicarea în revista, de înaltă autoritate, Cuget Liber, a creaţiei sale poetice şi eseistice, îndreptăţindu-ne a sublinia trăsătura fundamentală a personalităţii sale, năzuinţa către efortul ordonator, cu înfăţişare tradiţionalist-clasică, non-figurativă, capabilă a desena cu sensibilitate şi insurgenţă uneori, o natură intelectuală profundă.

Modernitatea temperată a discursului său liric o fereşte de ambiguităţi şi „sonorităţi” conjuncturale. Un vitalism purificat se întrevede în creaţia sa, netezind asperităţi, căci Monica Sîrbu nu este o „glacială” ce se arată la o flacără diurnă.Registrului liric, în dimensiunea contribuţiei vieţii directe, i se potriveşte, altminteri spus, un soi de observaţie în cotidian, salvând lirismul scrisului de deformări, ostracizări, precum o muzică gâtuită.

Moralitatea acestui demers poetic propus este fără îndoială fundamentală, iar adeziunea la valorile creative defineşte un suflet ce caută locul ales.Afirmăm în deplină convingere că poezia şi eseistica Monicăi Sîrbu comunică energiile acestui principiu universal. Această voinţă vine din condiţia ei biologică, ce arată spre fiinţa ireductibilă.

Mărturisesc, în încheierea acestor gânduri, că apariţia în volum a poeziei şi eseisticii Monicăi Sîrbu este un îndemn cuprinzător, pe care îl salut cu bucurie şi încredere, căci a trece prin lume înseamnă mai curând a rămâne cu ce ai mai bun şi mai curat. 

Târgu-Jiu, 20 noiembrie 2006,

George DUMITRU