~Al. Florin Ţene: Despre „Răstignire în amintiri“, de Ioana Andrei

Romantismul din poemele Ioanei Andrei frisonate de un realism având rădăcinile în amintiri este liantul unificator al celor 30 de poeme din volumul”Răstignire în amintiri”,apărut la Editura ANDREW,Focşani,2009,cu o prefaţă de Irimie Străuţ.

În acest volum ,având un titlu simptomatic, descoperim un amestec de trăiri în amintire, pe de o parte, şi de o discursivitate îmbibată de seva realităţii.Poemele au o cantativitate ce dă cursivitate textului, iar ideile încărcate de imaginile părinţilor, a animalelor care s-au încrucişat cu copilăria poetei, sau conflictele stârnite de refuzul intrării ţăranilor în CAP-uri ,contribuie la rotunjirea ritmurilor sempiterne în efervescenţa lor subterană .E o poezie a transparenţelor ,în care putem presimţi şi o amintire numenalului, o reproducere lirică de real, de iubire faţă de părinţi:”Bătrână şi timidă,/Cu lacrimă în geană,/Mă aşteptai adesea/În poarta şcolii,mamă.(Mama).Despuiate de fenomenal şi cultivând imaginea hieratică, lirica aceasta aminteşte de rafinamentul unui Wallace Stevens, mai puţin construcţia stilistică având elemente de baladă populară.Eul liric este suspendat de reţeaua imaginii, anihilat de aspectul sticlos al metaforei:”Mi-am ridicat privirea către cer/Şi l-am privit în ochii lui albaştri./Aşteptam să-şi închidă pleoapele/Să-şi plouă lacrimile,/Să-mi ude obrazul,/Să-mi spele necazul/De o mie de ani,/logodit cu mine.(Iluzie).

Unele poeme sunt electrizate de curenţii spiritului, chiar dacă senzaţia de spontaneitate caldă nu dispare. Acest fenomen îl descoperim în acele poeme care desfăşoară o gesticulaţie acuzatoare, cum este în poemul”Corbii”.Înţelească ca hârţuire stilizată a realului, ca incitare a malignităţii, ca un blestem:”Blestemaţii zărilor!/Blestemaţii zeilor!/Mai bine mă duc/Să mor,corbilor!(Corbii).

Gustul,uneori,pentru fantezism nu este o trăsătură generală, pentru că ludicul este pe jumătate expulzat.Metafora este distribuită cu grije.Jucăuşenia din versuri,vezi poeziile Moţăilă, Iedul, Bombonica, este o formă de exprimare a eului care înoată euforic spre zenitul trăirilor.

Ioana Andrei rămâne o poetă a viziunilor solare, uraniene, în care freamătul amintirilor fuzuionează cu senzorialul şi elanul magic al cunoaşterii.

AL.FLORIN ŢENE