ARP iniţiază colecţia „Primul Cuvânt“ şi publică anual cinci cărţi de debut

Colectia “Primul Cuvant ” apare in cadrul unui program “ARP – Asociatia Romana pentru Patrimoniu” si contine exclusiv volume de debut ale scriitorilor romani, indiferent de genul in care acestia se exprima; ea a fost initiata in august 2007 de Artur Silvestri si va continua sa apara sub ingrijirea acestuia, completandu-se cu titluri noi publicate in urma unei selectii atente intreprinse in mod constant . Colectia publica anual cinci volume de debut alese dintre cele prezentate de autori sau alcatuite la cererea coordonatorului colectiei. Prima aparitie in noua colectie este un volum semnat de scriitoarea Loredana A. Stirbu , din Satu-Mare, urmat la scurt timp de cartea de debut a scriitoarei Nusa Ilisie , din Spania . In acest fel , ARP si fondatorul ei continua in forme institutionalizate ceea ce a intreprins si in anii anteriori cand si alti scriitori au debutat in cadrul unor programe de finantare si promovare ale ARP , intre acestia numarandu-se George Roca si Aurelia Satcau , din Australia sau Lucian Hetco, din Germania, a carui carte de debut in eseistica a fost de asemenea publicata si finantata de ARP .Pentru anul urmator se preconizeaza aparitia a cinci noi volume de debut , unele manuscrise fiind deja inaintate pentru lectura catre editurile ARP. >>>detalii aici >>>>

CUVINTE DE FOLOS – Dumitru Bălăeţ către tinerii scriitori

Ne aflăm, după cîte-mi dau seama, într-o ruptură de generaţii (mă refer, în special, la literatura română), ruptură foarte gravă pentru viitorul acestei ţări. Pierderea de identitate creşte pe zi ce trece şi e din ce în ce mai greu de închipuit cum se va putea regăsi ideea de continuitate atît de necesară în albiile acestei literaturi, care, oricît de modestă zic unii c-ar fi fost, ea a dat seamă, de-a lungul secolelor, de „creşterea limbii româneşti şi a patriei cinstire”.
În aceste condiţii, ce ne rămîne nouă de făcut? Evident, lecţii la alţii nu putem da, căci ar fi fastidios şi inutil. Putem lăsa însă mărturie de ce am scris şi ce-am vrut să realizăm, fiecare în parte. Mărturia e bună pentru că e mărturie, adică spovedanie în faţa lui Dumnezeu şi a ta însuţi.
De aceea cred că iniţiativa d-tale e binevenită. Scriu, dacă îmi dau bine seama, pentru a mă elibera de o povară. Fiecare carte (din cele aproape 40 pe care le-am publicat, indiferent că au fost de poezie, proză, eseistică, ediţii critice), s-a constituit pentru mine într-o povară interioară, care mi-a apăsat nervii, dar, totodată, mi-a umplut de fericire sufletul. Asta m-a ajutat foarte mult să depăşesc momentele inerente de >>>>>Dumitru Bălăeţ>>>>>

CUVINTE DE ÎNŢELEPCIUNE CĂTRE TINERI – Alexandru Nemoianu, SUA: “Fântâna de la Drăgăneşti”

In inima mea stiu bine ca lucrurile vesnice si la care tin din tot sufletul nu vor trece.Probabil ca ispitele care ma incearca si tristetile unor ceasuri ale zilei au legatura cu sentimentul trecerii personale.Asemenea “grija” de lumea vesnica este legata tot de constinta fragilitatii proprii si aceasta grija,pana la un punct,reflecta semetie,lucru pe care il regret. Dar asta este amanunt si poate,tot pana la un punct,rasfat. Cum spuneam ,despre dreptatea lucrurilor in care credem nu am indoiala.Ce ma indurereaza cu adevarat este spectacolul atator oameni care se pierd si pierd si pe semenii lor pentru nimic.Pentru slava desarta,pentru larma,pentru spectacol urat.Imi pare rau pentru acesti oameni si imi pare rau ca se pierd pentru totdeauna.Caci “dovada” a ceeace este cu adevarat important si vesnic sta la vederea oricui:sunt ciclurile naturii,cumintenia pamantului,frumusetea firului de iarba,intelepciunea lui Brutus, catelul meu . Afara se lasa seara si aerul este inmieresmat de liliacul inflorit. Acuma cateva clipe mi-am dat seama ca faptul ca >>Alexandru Nemoianu >>

PUNŢI PESTE VÂRSTE – Nicolae Georgescu: „Marşul k.k.-narilor“

Se dedică lui Felix Nicolau, pentru excelenta nuvelă „Pişcotarii”
În Bucureşti funcţionează, de ani buni, un cenaclu literar specializat în excreţii corporale de tot felul, de la simpla transpiraţie ori respiraţie divers mirositoare până la mucozităţi ori excreţii propriuzise. S-ar putea crede că ceea ce aţi citit mai sus reprezintă o ieşire pamfletară, dar eu nu fac decât să descriu cât se poate de exact ceea ce există. Acest cenaclu are sediul la Muzeul Literaturii Române, uneori se mută la Uniunea Scriitorilor, Sala Oglinzilor, îşi desfăşoară şedinţele săptămânal miercuri seara şi a editat, deja, câteva volume groase cu producţiile membrilor săi însoţite de critica criticilor aferenţi. Aici s-au consumat şi unele polemici interesante, aici s-a lansat „curentul” literar al „fracturiştilor” ( adică : între literatura mai vârstnică şi cea tânără nu este o ruptură, ci doar o fractură, membrele se pot îndrepta prin punere în gips ori cu ajutorul atelelor; un alt înţeles: >>>>>>> Nicolae Georgescu