~Alma Nicole: „Legenda unei vieţi“

LEGENDA UNEI VIEŢI

reze de nimic pătrund în inima speranţelor;
o înconjoară, o împing
într-o cărare de abis.
un anonim haihui rătăceşte în timpul fugar
căutând un eu personal.
răscoleşte, plânge, geme…
adoarme şi moare.
____________

FIRUL ARIADNEI

Toata naivitatea am cărat-o
În brate de deziluzii şi nervi,
Pe pântecul unei mame,
Am semănat-o cu dibăcie
Ca să facă roade bune.
––––––
Vreau să văd ce-o să iasă
Din toata dezamăgirea,
Din lacrimi, visuri, încredere
Peste nouă luni.
––––––
Acum galopez spre maturitate
Dar mă împiedic uneori
De nelinişti.
––––––
Refuz să cred
Că toţi vor avea ghinionul meu.
––––––
Sigur într-o zi
Toate trăirile mele vor înflori
Într-un suflet ales.

___________

AUTOIROSIRE

Îmi car cei mai buni ani din viaţă
Pe băncile şcolii.
Înainte aveam o încredere grozavă
În şcoală;
Acum cred mă irosesc,
Într-un sistem deja irosit
Care nici nu mai disimulează eminenţa;
A aruncat masca credibilităţii
În naivitatea celor ca mine.
Eu … mă închid în gânduri
Şi îmi proiectez ţelurile.
Dar mă apucă câteodată
O sete grozavă de urlat.
La dracu cu viaţa,
Cu moartea,
Cu visurile,
Cu dreptatea,
Cu mariajul,
Cu mine,
Cu voi.
Şi dracul le ia pe toate în regatul lui
Ca să se simtă ca acasă.

____________

AM ATINS ABISUL…

Am atins abisul
Şi mi-am făcut un culcus,
Incredibil de comod.
––––––
Stau pe o canapea de nervi,
Dar e comod.
––––––
Am întâlnit multe forme de abis,
Dar ăsta e diferit,
E asezat în minte şi nervi,
Dar e comod.
––––––
Dincolo de acest abis,
E doar somn,
Un somn profund şi incredibil de comod…

ALMA NICOLAE