~Anca Negru: „Întristare“
ÎNTRISTARE
Umbră de nor
Plutind prin ceruri
Şi lasând picuri
Molatici de ploaie
În urma-ţi, părăseşte
Văzduhul, liberează
Tăriile, vino de te
Sălăşluieşte în
Inima-mi şi
Călătoreşte în voie
prin ea, adu-mi
izvor de lacrimi
şi suspin de ploaie
în înnourarea fiinţei,
în penumbra simţirii
şi te coboară în adâncuri
şi refluxuri,
ispiteşte-mă să
vreau să cad
în genunchi de crizanteme,
în mănunchiuri de minute.
_____________
CANDELĂ DE JAD
Candelă de jad
Aprinde-te,
Cu miros de trandafiri,
Luminează-mi calea,
Ridică-mi vălul
De pe ochii opaci
Şi inerţi la rugă,
În somnul simţirii,
În visul libertăţii,
Cu taina ta
De veghe strălucindă,
Cu dorul tău
De azur necuprins
În infinituri
De Univers,
În culori intense
De vrajă pline,
Alungă strigoii
Gândurilor şi duhurile
Sufletului,
Apropie-te de mine
Şi mă leagănă
În mângâierea-ţi sublimă
De flacără mereu aprinsă.
_____________
TORTURĂ
Tortura muştelor cerebrale
Ce colcăie în minţi bolnave,
Suplicii absconse mă covârşesc
Cu aripi de fier şi colţi de fildeş
În iarna inimii mele făcută vierme
De durere şi fluture de noapte
Orbecăind buimac la lumina
Unui licurici, dispare şi se
Dizolvă lumânarea în noaptea-mi
De alean şi zbucium în tumulturi
De vipere ce şi-au ridicat cuib
Aproape, mult prea aproape de
Vise şi de idealuri, de nobleţe şi de dreptate,
De pace şi eter, îmi doresc acum
O ultimă suflare, un ultim răgaz
De-o clipă augural, un fior ultim
De tăcere diamantină, un somn
De şarpe cu solzi azurii.
______________
SFÂRŞIT
Calm sau furibund
Te apropii de mine
Şi mă adormi cu foşnet
De vioară, cu rază de Saturn,
Cu murmur învolburat de
Izvor ce se revarsă într-un râu,
Du-mă la mare,
Lasă-mă în adâncimi
Şi uită-mă într-un colţ,
Părăseşte-mi tremurul,
Preschimbă-l în stâncă submarină
Şi fă-l nisip în miliarde
De silicii. Cunoaşte-mi
Necuprinsul, slobozeşte-mi
Curgerea în suflet,
Izbăveşte-o de clipă,
Vreau sfârşitul etern,
Vreau veacul o bătaie de
Aripi îngereşti şi
Inima tărâm nevăzut!
ANCA NEGRU
Lasă un comentariu