~Tania Roman: „Nebuna şi lumina“

NEBUNA SI LUMINA
M-am tot ferit iubite să  nu mă mai priveşti

Precum castanul ce-a-nflorit a doua oară

Din zumzetul de frunze şi cele nelumeşti.

Mirată pare toamna luînd la subţioară

Un catastif cu ritmuri trecînd pe la fereşti

Cu aer de brebantă. În inimă, o gheară

Nevinovat mă strînge. Nimic nu s-a schimbat ?

Subtil e basul ploii. Un trup ca plastelina

Cu sînii ca doi piersici să fie toată vina

De boabele de struguri rostogolite-n pat

Ghiduşe se dezbracă iubind-o pe Nebuna?

Noi?!Nici nu ştim iubite de ce ne-au îmbătat

Sau pur şi simplu basmul nici nu s-a terminat

Căci n-are explicaţii la anotimp Lumina.
11.09.09

________________

MELANCOLIE O FI, DAR CARNIVORĂ!
E aerul asa fluid de-mi pare

Că-s dus la pescuit. De păsări.

Şi mîna amorţită- trecătoare.

Cred că  Feng shui cu aromă de cafea

E toamna ce se-mbracă-n galantare,

De-n liniştea cu movul catifea

Splendoarea-şi pune suplele picioare

Pe geamul meu, privirea-mi să o crească.

Aş  înfia-o, tată curcubeu

Mai c-aş  putea să-i fiu, dar cerul cască.

E clar. Naivă ea, naiv şi eu.

E toamnă  omule şi frunza iască

Melancolie o fi, dar carnivoră!

Adună-ţi mieii, nu-i lăsa s-o pască!
20.09.2009

TANIA ROMAN