~Valentina Becart: „Un strop de apă vie…“

UN STROP DE APA VIE…

Când orele târzii

vor lâncezi în agonie

să-mi dai o poezie

cuvântul nesperat…

şi-n candelă

să torni

un strop de apă vie…

******

Când luna se va mistui

de sete…

în adâncuri

şi cerul – de friguri sfâşiat

se va arcui

ca un trup despuiat…

să-mi dai un vers

( ca leac miraculos)

pentru imima-mi bătrână

izgonită prematur

şi fără milă

din propriul Univers…

******

Când glasul orelor

târzii

va şopti cu nostalgie

“adio”…

nopţilor albe

ce-au stat la căpătâi…

să-mi dai o poezie

( un dar nesperat)

pentru ultima insomnia…

******

… şi extaziat

îmbătat de stropul…

de infima picătură de apă vie –

să mă las cuprins

de agonie

ca-n braţele primului vers

ca-n beţia

din prima poezie,

prima poezie…

din ciclul ( poeme becartiene)

29 dec.2010

_______________

ZĂDĂRNICIA FALSELOR IDENTITĂŢI….

Din coapsa nopţii

am smuls o taină

ce-o voi păstra

în retina-mi flacără

– sâmbure negerminat

al lumii –

( poate o vreme…)

******

Apoi…

voi căuta grădina

şi-aici voi reclădi

un univers

al neîntinării

şi-al nerostirii

falselor identităţi…

******

Din trupul nopţii

am smuls rădăcina

ce-şi hrănea întunericul

cu spaimele şi „murirea”

din mine…

******

Şi poate…

o voi târî ( o vreme)

prin mâlul păcătos

al falselor iluzii…

iluzii…

din ciclul ( poeme becartiene)

10 dec. 2010

VALENTIN BECART