* DE CE A APĂRUT „TÂNĂRUL SCRIITOR“ ASTĂZI ŞI NU MAI TÂRZIU?

Revista ” TANARUL SCRIITOR ” s-a nascut din ideea unor carturari romani ,aflati prin toata lumea , de a da si tinerilor o sansa mai mare decat au cei mai multi dintre ei ,astazi ,intr-o lume unde confuzia valorilor si concentrarile cu caracter monopolist par sa se fi instaurat pentru multa vreme . Principiul nostru este simplu si clar si suna ca o deviza de o incontestabila claritate naturala : ” SA INFLOREASCA O MIE DE FLORI ! ” . Numai lasand pe toti creatorii sa existe si sa se manifeste ,indiferent de felul cum se exprima si de modul estetic adoptat , vom putea avea o adevarata selectie de valori pe care istoria o produce in felul ei misterios si hotarat , oricate staruinte ar depune cei ce imagineaza creatia ca o ” imbracare in uniforma ” si un produs copiat dupa ” modelul unic ” si dupa ” retete de succes ” . Caci lumea literaturii este deopotriva – sau trebuie sa fie – si lumea libertatii de a ne diferentia , exprimand fructul vietii noastre unice si irepetabile .

” TANARUL SCRIITOR ” ilustreaza , in acelasi timp , si un alt principiu ce trebuie re – descoperit : PUNTILE PESTE VARSTE . Ani de – a randul a existat -si inca exista – un ” razboi civil ” surd care a invrajbit pe ” scriitorul tanar ” cu ” scriitorul matur ” si s-au gasit raufacatori si voitori de rau care , si mai recent , sa indrazneasca a vorbi despre ” locuri ocupate ” si despre ” nevoia de spatiu de afirmare ” reeditand ,cu aproape acelasi limbaj , vechile eliminari si epurari despre care tineretul de astazi nu stie dar va trebui sa le cunoasca . Esenta unei culturi puternice este ,insa, adaosul de valori si inaintarea organica prin dialog si experiente transmise si intelese , este , deopotriva , comunicarea in buna-voire si cu sentimentul efortului colectiv in a face ca limba romana sa castige alte formule memorabile fata de cele ce exista si pe care nimeni , si cu oricat efort stracator , nu le va putea clinti din locul unde s-au asezat . Iata de ce principiul nostru esential este acela al creatiei neingradite si valorificate indiferent de criterii exterioare operei in sine care aceea va depasi , daca va depasi , timpul marginit ce i s – a dat omului pentru a trai .Restul este vorba in vant caci , in cele din urma , cat insemnam fiecare , la marea judecata a Vremii , numai Dumnezeu stie .