~Valentina Becart: „Cu braţe pline de muguri…“
CUM PLÂNGE CERUL ÎN NOROI…
Mă fulgeră tăcerile în gânduri
şi ochi-mi scapără-ntrebări
cum să opresc furtuna
născută între noi
din nepăsarea clipei?
… priveşte cerul nostru
– cum plânge în noroi –
din rănile durerii
curg ploile tăcerii
ca un potop de vorbe…
Mă biciuiesc cuvintele în gânduri
şi nu pot să opresc furtuna
ce-mi sapă-n ochii goi
o mare de tăceri…
o! zadarnic cauţi cerul
prin vălul greu de ploi!
ascultă-i plânsul în noroi
şi ruga, şi zbaterea
şi crezul…
o, de-ar putea,
s-aprindă iar scânteia –
în ochii noştri
răniţi de fulgere străine
ce-şi caută lumina
prin triste şi jalnice ruine…
ruine…
din ciclul (poeme becartiene)
……………………………..
SUFLETE ALBE
În lumina primei dimineţi
senin înmuguresc,
din doruri ne-născute
şi flăcări adormite…
suflete albe,
albe
ca zăpezile primului
primului gând.
…mult prea curând,
culori pângărite
vor invada
leagănul sfânt
în care dorm
cu trup curat, ne-durut…
melancolii
ce lacrima n-au cunoscut…
…ca-n sânul ne-născutei mame
şi ca zăpezile primului gând,
suflete albe,
albe
ca primul legământ
pe-un cer al făgăduinţei –
în vis neîntinat
se pierd surâzând…
…ne-bănuind
ninsorile păgâne
ce-n curând vor invada…
leagănul neştiutelor lacrimi,
şi-n culorile durerii
sufletele albe,
vor îmbrăca
vor îmbrăca…
din ciclul (poeme becartiene)
………………………….
CU BRAŢE PLINE DE MUGURI
În braţe pline de muguri
inima-mi visătoare
legănată-i
ca o frunză tânără
gătită în strai verde, de sărbătoare
visând nepăsătoare
la… zboruri albe
la cântecul iubirii
cu glas de privighetoare
de privighetoare…
O! ce caldă-mbrăţişare!
în sângele-mi flacără
simt cum pulsează
seve… cu zvon de primăvară
venite din adâncuri
de gânduri
fremătând roditoare
roditoare…
Visând la zboruri albe
în braţe pline de muguri
leagănă-mi inima
– flacără în schimbare –
cuvânt abia rostit
poem în devenire
în devenire…
Şi iată visul minune
oglindit în zori
în ochi-ţi de cărbune
ce poartă sub pleoape
blândă înfiorare
şi-o primăvară în plină floare
în plină floare…
din ciclul (poeme becartiene)
mulţumesc.
cu deosebită preţuire,
valentina becart
un gând senin…
VALENTINA BECART
Lasă un comentariu