~Gabriela Marieta Secu: „Miraculos“

MIRACULOS

Şi dacă

te-ar fi iubit

toate pietrele

toate florile

toate clipele spaţiului

ce-ai fi făcut?

N-ai m-ai fi urcat

toate treptele

toate visele

năzuinţelor

către acel Tu absolut?

Fii serios

nu aduna

părerile de rău

faptul că eşti

dicoace de poveste

e deja

miraculos…

____________

NU-MI DUC

Nu-mi duc

Cuvintele în târg

Si mai ales,

Nu-mi vând

Visele

In amurg…

Nu-mi pierd

In azi

Ziua de ieri

Când dinspre viitor

Îmi curg

Puhoaie şi păreri…

Atemporal

Iubirea

Mă rescrie

La ţărmul clipei

Prag de nebunie…

____________

DE CE M-AŞ  FACE VIS ?

Am înţeles,

Prin Univers

Sunt umbra

Răsăritului pierdut

Într-un apus

De început …

De ce m-aş face iar

Vis de aripă  ?

De ce m-aş face

A frunzelor risipă,

Când vara mea

De secetă fierbinte

De-un curcubeu rotat

Nu-şi mai aduce aminte ?

De ce să bat cu gândul meu

În poartă,

Când iată,

Câinii timpului

Mă latră,

De parcă

Lumea în lanţuri ferecată

Ar fi  zidită

Într-o cruce de piatră  ?

Mai bine,

Lacrimă în izvor

Rămân

În depărtarea toamnei care

Îngemăna-va iar văzduh şi zbor

Cu-o margine de răzvrătită

Mare …

Iar mint

Că-mi vine bine

Disperarea,

Singurătăţii geamănă în val,

Dar toată lumea asta

Fără tine

Oricât de plină

Mie îmi e coşmar …

____________

GALOP …

Fii fără  grijă,

Lasă-i să spună

Prin lume ce vor …

Câinii când latră

Caii nu mor …

Eu voi rămâne

Timp în galop

Într-o risipă

De scrum şi foc …

Poate-i cuminte

Al meu noroc

Printre cuvinte

Găsindu-şi loc,

Chiar dacă mut

Glasul tăcerii

În ochi ascunde

Înţelepciunea

“ Marelui Orb ” …

____________

DRUM BUN …

Vezi, ţi-am promis

Să revin

Puţin.

Cunosc

Nepăsarea

Ce m-a tot aşteptat …

Tu te-ai găsit în cuvintele mele

Scrise de mine

Special pentru tine…

Şi-ai înţeles

Că nu orice vers

Ţi se cuvine…

E bine !

Nu-ţi fie teamă,

N-am venit să rămân,

Am venit doar să-ţi spun

Şi ţie şi mie

A viaţă :

Drum bun !

____________

ZBOARĂ  !

Şi lasă marginea orizontului,

Zboară !

Uită, cât de rece

Ţi-a fost lângă mine

Tomnateca vară …

Te-ai vindecat,

Nu mai ai de ce sta

Cu aripi cuminţi

În palma mea …

Zboară !

În curând se mistuie toamna,

Şi drumul ţi-e lung …

Voi rămâne eu să îmblânzesc

Ultima iarnă …

Nu plâng…

Gata, noaptea a spart într-un colţ orizontul,

Soarele îţi va fi călăuză,

Zboară !

Uite, caisul îşi leapădă

Ultima frunză …

Întoarce-te cântec de vrei

Cu înfloririle din primăvară,

Nu te mai uita cu atâta tristeţe

În oglinda ochilor mei …

Zboară !

Zboară, pasăre de iubire a sufletului meu ,

Vine prăpădul,

Aici rămân eu…

____________

NUMAI VÂNTUL …

Cum de îndrăzneşti

Femeie uşoară ca fulgul,

Să vii să mă înfrunţi

Pe mine –  Bărbatul –

Eu care sunt :

Greul pământului ?!

Fulgul de nea

Şi-a văzut de cădere

N-a vrut să rămână

Mai mult de-o părere …

Şi el,

Greul pământului

A rămasfFără răspuns…

În iarna grea, numai vântul,

Fluierând a pustiu

Aiurea s-a dus

Ţinând fulgul strâns

La inima sa…

____________

JOC …

Acum

Orbecăind

Prin aer

Şi fum

Am de trecut

Prin apă

Prin foc

Şi prin lut

Fiindcă, orice ar fi

Am de ajuns

În sfârşit

Şi la acel

Uitat început …

____________

CONFUZIE

Mâini de ceaţă

Pe aripi de vise simt…

Noaptea îmi este dimineaţă

În spaţiul meu

Văduv de timp …

Izolarea mea-i cetate …

Unde paşii tăi n-ajung

Şi–al meu zbor

Retezat de oglinzi sparte

Frânge doar

Umbre arse – îngemănate

Ce între lumi de vis şi doruri

De pustiuri se ascund.

____________

VINO IAR

Vino iar,

În povestea mea albastră

Ca un drum

De viaţă plin

Şi deschide-mi o fereastră

De iubire dulce chin …

Nu-mi lăsa doar disperarea

Ca o secetă în privire …

Vino şi ascultă marea

Pe-al meu ţărm de nemurire …

Vino iar, să facem pace

În furtuna ce-am iscat

Când pe gheaţă ca pe ace

Dragostea ne-am sfărâmat .

Vino iar, să-mi fii lumină,

Să-ţi fiu margine de vis

Vino iar, linişte adânc senină

Să te mântui de abis …

____________

ÎN PAS DE ZBOR …

Mi-e frig

Până dincolo de viitor …

De-o veşnicie mersul mă doare

Şi-mi tot zdrobesc

Aripile în zbor …

Prea multe răspunsuri

Nu întâlnesc

Niciodată acele întrebări

Prin pustiile gări

Pe unde

Nici trenuri nu trec

Şi nici nu mai sunt trecători visători …

Doamne,

Unde mi-e nepăsarea,

Mirarea

Din copilărie

Când a mea

Îmi părea toată zarea ?

Doamne,

Unde mă duc toate treptele,

Toate apele

Sfărâmând a nisip

Toate pietrele ?

Am ajuns o nelinişte solidară

Cu toate durerile altora,

Încât nici nu mai simt

Cât de adânc

Zace în mine

Ruginitul cuţit …

____________

NEÎNDUPLECAT SENIN

Neînduplecat senin

N-am nici o vină

Că sunt o fiinţă

Fericită în lumină…

Că nu pot respira nici o înnorare

Că-n zborul meu cu aripi de visare

E bucuria razelor de soare.

Neînduplecat senin,

Culoare albastră

Mă iartă în iubire

De a norilor fereastră …

GABRIELA MARIETA SECU