Gânduri de scriitor tânăr

”Fiecare generaţie naşte valorile ei artistice”- declară la debut scriitoarea braşoveană Raluca Butnariu  într-un interviu acordat în exclusivitate jr.dr.Pompiliu Comsa .

– Am în faţă primul tău volum, numit Umbra Nopţii, apărut la editura gălăţeană POMPIDU. Deşi ştiu că eşti braşoveană, dar şi studentă la Tg.Mureş, cititorii noştri te cunosc, deocamdată, mai puţin, aşa că îţi revine sarcina să ne completezi cunoştinţele.

– Anna Butner, pseudonimul meu literar, este, în viaţa de zi cu zi, o femeie simplă, energică şi caracterizată de patru profesii simultane şi frumoase, de mamă, soţie, studentă şi scriitoare.

– Ne-a surprins dedicaţia făcută pe volumul de debut: ”Dedic această carte prezenţelor feminine din viaţa mea: fiicei, mamei, soacrei şi cumnatelor mele, Mariei, naşa mea, Sabinei şi drăgălaşei Klaus. Şi nu în ultimul rând soţului meu, bărbatul care m-a ambiţionat mereu să demonstrez că pot mai mult”. Comentează, te rugăm, puţin mai mult ce ai vrut să transmiţi.

– Am vrut, în primul rând, să transmit gândul meu frumos, toată dragostea şi preţuirea mea acelor femei minunate şi puternice, care au crezut în mine şi m-au încurajat să mă afirm pe plan literar. Fiecare în parte mi-a inspirat o latură psihico-afectivă a personajelor mele feminine şi m-au ajutat să le creez o identitate aparte şi precisă. Şi am dorit să mulţumesc soţului meu, un bărbat vertical şi generos, pentru felul unic în care-mi echilibrează lumea interioară şi-mi umple viaţa cu lumină.

– Prima carte din Colecţia Butner, despre care ştiu că momentan cuprinde nu mai puţin de cinci volume, începe la Paris, în 25 mai 1814. De ce ?

– Sfârşitul secolului al optsprezecelea şi începutul secolului al nouăsprezecelea sunt perioade ale istoriei britanice care mă fascinează. Acţiunea romanului începe, într-adevăr în Franţa, dar desfăşurarea ei are loc patru ani mai târziu, în Anglia, la fel ca şi în restul romanelor mele. Este o epocă a grandorii, a valorilor umane, a curtoaziei, rafinamentului şi eleganţei, a nobleţei sufleteşti şi verticalităţii morale. Este o epocă a romantismului, care vibrează puternic în sufletul meu şi în care mă regăsesc integral din punct de vedere spiritual.

– Cum caracterizezi, din unghiul de vedere al unei tinere scriitoare, tendinţele culturale ale vremurilor noastre ?

– Variate. Se scrie despre orice şi se scrie bine. Există o anumită uşurinţă în exprimare a generaţiei actuale de scriitori din toată lumea, mesajele sunt mai directe şi mai clar conturate. Şi asta nu numai în literatură, ci în toate domeniile artistice.

–  Există, în plan literar, un conflict între generaţii ?

– Dacă există, eu nu l-am remarcat. Fiecare generaţie naşte valorile ei artistice, caracterizate de talentul fiecăruia, de viziunea sa asupra lucrurilor, şi de la o generaţie la alta, personal, cred că aceste viziuni se modifică în ton cu evoluţia societăţii.

– Eşti de partea celor care desfiinţează personalităţile literare ale trecutului mai apropiat sau mai îndepărtat ?

– Categoric, nu am această cădere. David Hume a afirmat că ”frumuseţea lucrurilor există în sufletul celor care le admiră”. Şi a avut perfectă dreptate!

Fiecare individ priveşte viaţa, creaţia şi valorile spirituale prin proprii săi ochi şi le percepe diferit de restul lumii. Şi este un lucru absolut normal. Ceea ce-mi place mie nu este obligatoriu să placă şi altuia. Iar literatura este literatură, indiferent cărei generaţii aparţine. Totul ţine de percepţia şi bunul-simţ al fiecăruia.

– Care este, în opinia ta, soluţia eliminării obstrucţionării culturii în economia de piaţă originală pe care o traversăm ?

– Trăim nişte vremuri tulburi şi agitate. Şi s-au pierdut multe valori spirituale de-a lungul timpului. Nu cred că există o variantă optimă pentru a elimina acest lucru, decât poate dacă ar fi mai intens promovat în mass-media tot ceea ce ţine de cultură în general: expoziţii, concerte şi vernisaje. Oamenii sunt din ce în ce mai istoviţi de viaţa de zi cu zi şi rar mai apucă să citească o carte. Preferă să se uite la televizor sau să piardă ore întregi în faţa calculatorului. Dacă s-ar mediatiza mai susţinut valorile culturale, probabil că interesul societăţii s-ar dezmorţi puţin câte puţin şi…lumea ar redeveni ce-a fost odată.

– Este sau nu o criză literară ?

– Este, dacă privim lucrurile din punctul de vedere al tinerei generaţii din ziua de azi. Oamenii nu mai cumpără cărţi. Sau nu mai au timp să citească. Dar, la o adică, timp îţi faci dacă doreşti. Personal, cred că este o crimă îndreptată spre sine refuzul de a-ţi educa mintea, de a o rafina.

– Ţii cont de vreo ierarhie în domeniu sau susţii singularitatea ?

– Cred că susţin singularitatea. De fapt, asta am şi făcut. Când am încercat să-mi public romanele, am trimis la trei edituri din Capitală prologul şi primele trei capitole din Umbra Nopţii şi nimeni nu s-a deranjat măcar să-mi trimită un simplu, dar politicos mesaj de refuz. Aşteptam o îndrumare, aşteptam ca cineva să mă remarce într-un fel sau altul… Am fost descurajată şi indignată. Mă gândeam că poate felul în care scriu, subiectul romanelor mele nu a trezit nici un interes, că nu le place publicului, lucru uimitor şi curios din moment ce, în mai puţin de trei săptămâni de la lansarea romanului de debut, s-au vândut toate exemplarele. Probabil că nu era momentul pentru mine.

– Care-ţi sunt gândurile literare pentru noul an care se apropie cu repeziciune?

– Momentan lucrez la cea de-a şasea carte. Nu ştiu când o voi termina, pentru că-mi împart timpul între familie, studii şi scris. Dar sper ca în timpul sărbătorilor de Crăciun să-mi pot rezerva mai mult timp acestui nou roman. Oricum, simt că mai sunt multe de spus, aşa că voi continua să scriu.

Partener de dialog

jr.dr. POMPILIU COMŞA