~Eugen Tudorache: „Geometricul trup“

GEOMETRICUL TRUP

Sunt un cub de piatră

Rostogolit pe pantă

Colţurile mi se tocesc

Muchiile, la fel

Fâşii de piatră din carnea de piatră

Se desprind din geometricul trup

Devin cubul perfect

***

Între oameni distanţe

Ca între planete.

____________

LACRIMA REFUZATĂ

Doamne,

Lacrimă refuzată

Curgi, rogu-Te

Pe obrazul meu.

____________

TRUPUL DE LUMINĂ

Când îmi vei lua trupul acesta

Să-mi dai, Doamne, un trup nou

Un trup de lumină, diafan

Răcoros ca o boare de vânt

Rătăcitoare prin ziua însorită.

____________

MARMURA VIE

Marmură vie sunt

În mâinile Tale.

____________

CERUL SENIN

Cerul senin vesteşte

Împărăţia Ta de negrăit

Biruinţa nevăzută de ochi,

Ci de inimi blânde

Şi străvezii…

____________

INCREATELE URME

Cu smerenie sărut

Increatele Tale Urme.

____________

CUNUNA TA

Ia-mă

Şi aşează-mă

În Cununa Ta

***

Printre spinii

Ce-Ţi împodobesc

Fruntea.

____________

Vinul bucuriei

Te rog, înviază-mă

Cu vinul bucuriei Tale!

Despietreşte-mă, Doamne!

Orfanul meu suflet plânge

După mila Ta iubitoare

Precum un strâmb copac

Mă răsucesc

Tânjind după Lumină.

____________

MILIARDE DE BUSOLE

Magneticul soare de sub orizont

Spre care zbor, necontenită pasăre călătoare

Ghidat de miliardele de busole

Din trupul meu, din aripile mele

Eşti Tu,

Eşti tot Tu,

Eşti chiar Tu!

______________

RĂNILE TALE

Semnele cuielor Tale

Nicicând nu se vor şterge

***

Iar când plânsul va înceta în zori

Şi amintirile toate vor muri

Cine va mai vedea Rănile Tale?

Cine va observa

Că mâinile, picioarele şi coasta

Îţi sunt pentru veşnicie străpunse?!

***

Nu-mi şterge lacrima, Doamne!

La picioarele Tronului Tău

Nesfârşit voi plânge

Cu durere şi dragoste.

***

Iar Tu la începuturile fiecărei Vecii

Din Înalt vei coborâ peste mine Raza

Să mângâie nemângâierea mea

***

Şi a Ta…

***

Doamne,

Dă-mi, Te rog, voie să plâng!…

____________

BUDDHA BURGHEZ

Alergam prin pădure

Lamaşi roşii şi galbeni

În blestematul uruit al moriştii

Rugăciunile zburau către cer

***

În Oraşul în care mă reîntrupez

Pentru următoarea prestaţie nirvanică

Mă aşteaptă din nou, mortală

Toxica halcă de carne de porc

***

Alerg acum obosit pe Strada Principală

Culeg febril din praf fructul de mango

Şi-l înghit avid

Prin fermoarul de la şoldul stâng

***

Trezit! Plecat! Dincolo! Salvat! Aleluia!

Cea de pe urmă prestaţie nirvanică.

____________

EVADAREA DIN NIRVANA

Te voi lua cu mine în paradisul purpuriu,

În raiul violet,

În edenul rogvaiv

***

Tandru îţi voi încercui cu braţul stâng

Talia între timp feminină

***

Sunt un buddha ce am luat chipul tău

Ca să pot evada din nirvana.

____________

ÎNTOARCEREA ACASĂ

Când va să te înscrii

Cu tărăgănarea tunetului

Pe orbita soarelui alb? negru?

Ascuns în crevasa selenarei noastre inimi

Fulgerul unei risipite vrăji

Îmi va restitui sufletul răpit de tine cândva

***

Pe frontiera pulsatorie

Dintre Ormuzd şi Ahriman

Binele şi răul dansează împreună

Comutabili la infinit

***

Iubirea demenţial izvor

S-a pripăşit în capcana magnetică a zeului

Pe care îl reprezint

***

Iată, o lansez întru întâmpinarea ta!

Laser domesticit, rece vibrând pe ghidajul maritim

Al unui tsunami ce-ţi va stinge infernul

Aprins în Acel Timp

Când încă amândoi ne mai jucam

De-a nemărginirea…

____________

RĂSPUNSUL LA CHEMARE

Numai pomii ştiu să înflorească

Florile lor albe îmi dor sufletul

***

Numai copacii ştiu să înverzească

Verdele lor triumfal mă tulbură

***

Numai mlădiţele ştiu să înmugurească

Mugurii lor castanii mă umplu de tristeţe

***

Numai câinii ştiu să iubească

Numai pisicile ştiu să stea locului

Cât de cât liniştite…

____________

ACUM LIBEREAZĂ…

Am fost prieteni

Azi Îţi sunt rob

Am fost de-o seamă

Astăzi sunt bob

***

O fărâmă din materia tristă

Scurtă fulguială din norul nimănui…

***

Taie-mă de pe aurita listă!

Şi adaugă-mă la mâncarea Ta

Piper ori scorţişoară

Sau în Paharu-Ţi un cristal de nea.

____________

ASTRUL FERICIRII

În suflete Tu eşti preaplinul

De pace, bucurie şi destin

Tu eşti iubirea preacurată

Ce-n veci ne-a izbăvit de chin

***

Şi chiar atunci de vom apune

Pe cerul serii cel de flăcări plin

O Inimă în piept are să sune

Cadenţe dând frumosului senin

***

Îmbrăţişaţi, zadarnic ne vom teme

De glonţul nopţii spre noi împuşcat

Călca-vom ale negrei lumini scheme

Sub două tălpi fără păcat

***

Căci siamezi întotdeauna vom dansa

Întunecata piatră risipind

Şi altă zi pe loc va răsări

Din ochii Tăi cu iris strălucit

***

Fiindcă deşi ne-am închinat

În faţa soarelui din aur făurit

Pe cer slăvita Bunătate ne-a lansat

O stea a fericirii-n infinit.

____________

SOSIREA VERII

Vara vine dintr-un soare

Adus în lume de Iisus

Călătorind pe sfânta boare

Spre semnul de Cel Veşnic pus

_***

Abea sosită ea grăbeşte

La toţi săracii iubitori

Ce adormind frumos, regeşte

Visează stelele din zori

***

Tot astfel verdele cel paşnic

Coboară vesel din copaci

E-acoperit muntele straşnic

Cu vin şi sânge curs pe maci

***

Vara venită nu mai pleacă

Ci din izvoarele curgând

Slăvita viaţă tot nu seacă

Izbită fie de-orice gând

***

Spre lauda Domnului cântă

Fire de iarbă mii şi mii

C-a coborât dulceaţa sfântă

Pe buze de frumoşi copii

***

Doamne, să fii etern iubit

Peste pământuri şi în cer

Că dragostea din infinit

A spulberat veacul de fier!

____________

ZILE DE TOAMNĂ

Soarele încă străluce tare

Pe bolta Ta albastră

Ieri eram împărat mare

Acum sunt o floare-n glastră

***

O plantă fără rădăcină

Îmi este viaţa pe pământ

Prin crengi zglobiu, fără pricină

Suflă şuierătorul vânt

***

Toamna se-ntinde cenuşie

Peste coroanele de frunze

Hlamida mea cea vişinie

Pupată mi-e de-a morţii buze

***

Căldura scade tot mai mult

Din aerul tot mai viteaz

Făcut-am fără voie cult

Cu sufletul ce pare breaz

***

Dar fără noimă este el

Când lumea e de carceri plină

Loviri de spadă dând cu zel

În duhul nărăvaş şi fără vină

***

Căci soarele se stinge zi cu zi

Sub pala crivăţului cel solemn

Iar sângele-mi se scurge pic cu pic

Pe crucea întunericului, cea de lemn.

***

Ascultă, Doamne, ruga mea de seară

Din palidele catedrale

Şi-aprinde-ne Tu tandru iară

Frumoase stele pe a nopţii cale.

____________

CÂNTEC DE FINAL

Cerul e înnegurat

Liniştea din mine cântă

Un scurt refren întunecat

Picurat din marea trântă

***

Cu mine însumi m-am luptat

În umbra deasă a iubirii

Preludiul morţii-a fost cântat

Precum în muzică ies mirii

***

Acuma stau şi-aştept să mor

Şi viaţa-mi pare împlinită

Doar de zeiţa Kali mi-este dor

În senectutea mea cârpită

***

Căci tot cu viduri mă-ndesesc

La poarta raiului promis

Şi cât în frumuseţi trăiesc

Nefericirea-mi pare vis

***

 

Iar când copacul noduros

Spre glie se va înclina

Atunci gândi-voi bucuros

Că am avut şi eu o stea.

EUGEN TUDORACHE