~Mihai Târnăveanu: „Contabilizând“

CONTABILIZÂND

Dus cu venit

La un loc operate

Conform rezultat

De casă nu m-am depărtat

Cu cât pe spaţii mă întind

Mai late

De doruri

Tot mai mult sunt frământat.

Contabile, finuţă,

Problema mea e grea!

Un trup cu-n suflet

Fidelă unitate

Adună unu şi cu unu

(de-o să-ţi dea)

Mai mult de-un dans de societate.

Se duc ceasurile

Dansând nebuneşte-nvârtindu-se

O punere-n operă

Trudită, de timpuriu muncită,

Cronologie răsturnată

În haos bulucindu-se

Venită, nerămasă,

La locuri de hodină suită.

Retragerile-s benefice

Ostile oricărei nelinişti

Se resoarbe materia

Firesc în origini

De-acolo înverzi-vor

Netulburate întinsele pajişti

Revigorând mirabil

Moda cu asinii.

Coşlariu,

11 Februarie 2008.
_______________

CAPITULEZ IMACULĂRII
Dinamitată-i floarea de crin

demontez nervos infecte infernuri

pământul-trup îl consolez puţin

din suflet-flori întemeiez terenuri.

Aş da orice să nu răsufle aceste taine

candide lunecând spre nemurirea lor

fir-ar să fie lucrături haine

ce vor să frângă zborul de-un răzor.

Imaculată renăscare mulţumitoare  alb-gălbui

pământean recunoscut aproape nu m-atinge

mă ţin morţiş de vânt că tare-aş vrea să sui

acolo unde radios miros de crin m-a-nvinge.

Coşlariu,

12/13 Februarie 2008.
_______________

AM BĂGAT DE SEAMĂ…

Am băgat de seamă, încântat, că prietenii

nu m-au uitat, mă rog pentru ei la vecernii,

în dimineţi, în miez de noapte: Domnul fie lăudat!

Desparte-i, Doamne, de orice păcat!

Poate iubirea-au călcat, e grabnică viaţa în sine,

au fi trecut ca vântul pe lângă, prin Tine,

prea puţin sau deloc, zăpăciţi, ei nu s-au închinat

Făcătorului ce i-a scobit odată din tină, de jos i-a luat.

Dimineaţa-i devreme, seara-i târziu, la amiaz…

e cald, sau rece , e pustiu. Te ştie doar întârziatul în extaz.

Te află-n văgăună sufletul când neatent în insuficienţă se prăvale,

Te află ochi loviţi, răniţi în colţuroase suişuri inerente pe cale.

Eşti prea bun, Doamne, pentru păcătoşii de noi, Tu singur o şti!

Eşti prea bun atuncea când în inimi ne vii

descorsetezi strânse în crude curele uscate mărgele,

lacrimi de doruri, artefacte rostogolite, rechemate din stele.

Am mai băgat de seamă cum, prietenii mei,

în marea lor sete-s plini de întrebări de nu ştiu de ei,

şi nu ştiu cum se face că toate se rânduie ce cer!

Prea bun eşti Tu, Doamne, în cele cu prisos ce singure se-ofer!

Mai ridică-ne, odată, Tată(!), ca oarecând din halda de bruşi,

O dată, şi-nc-o dată, aserviţi mişeleşte pământului duşi,

Ce frig e-n frigiderul cu conserve de stem!

Ce cald e la Tine(!) ai cui, noi, recunoaştem, suntem…

Bucerdea Grânoasă,

16 Februarie 2008.
_______________

PĂRINŢI VERSUS COPII

Senini fără a şti

se scaldă micuţi

ce-i sigur însă

la coacere s-or văicări.

Blesteme!

Hiroshima

Nagasaki

Mururoa geme…

lumină fulger sferic

Cernobâl!

şi dintr-o dată

mutul întuneric

înalte tehnologii

multimilenare

cad peste noi

neputincioşi a le opri

dor păcatele lor

subatomice

rupturi

ale părinţilor

pustii

dezvoltă

Alabamele

ganglioni în copii

Satan îi deghizat

în strada plină luminos

la semafor îngăduind

în focul verde mascat

de-o floare ţi-i dor

cresc cactuşi

cu spin anormal

spre interior

îi vai de-a inimii părinţi

da-i mai vai de copilării

de sărăciţii copii

evaporaţi de ceruri fierbinţi

vărsa-se-va de Sus

de îngeri buni prezenţi

aghiasmă cu ciubărul, zice Domnul:

– Neacidă, Am spus!

Coşlariu,

17 Februarie, 2008.
_______________

NE ADĂUGĂM CUI SUNTEM
Goleşte-se de freamăt uliţa copilăriei
cu fiece subiect adaus pământului
unul câte unul duşi în linişti dragii de ei
odinioară harnici viul surclasând argintului.

Ce flăcări mari avut-a arderea de bine

Ale voastre trecerilor dintr-un loc în alt

Neoprita lacrămei poligamă vioiciune

Mulţimi întregi jilave au neastâmpărat.

Apuc de scris către plecaţii noştri pe dincol

Mătuşă nedusă, o ţâră mai stai, doar o ţâră,

Tichet de rezervare, adeverire făr-de ocol

Podidit cu doruri răvaşu-mi tainic în mânecă-l vâră.

Petrecem în frunte cu prapori şi popă, cu icoane,

O parte din drumeagu-ţi, mătuşă senină

Să duci o veste la ai noştri făurind olane

Mă-ncred în hărnicia-ţi neveştedă plină…

Bucerdea Grânoasă,

19 Februarie 2008.
_______________

O SECUNDĂ-N AVAL

La picurarea-naltei

umbroasei uneltiri

cioplescu-se-n ateul brut

apucături de pocăit

Ţelul mândroc înţesat

tulburat de căzătoare măriri

scoboară greu încărcat

şi tare, tare sfrijit

Moşneagul şi baba

consumatul şi slaba

într-un nou sumar

mai bucuroşi alunecă la vale

În ăsta fel

nu se va-nfrânge degeaba

tensiunea dimensiunii

şugubăţ temporale

Stinsă se face nevăzută

convergerea sumbră

a prăvălirii-n prăpăstii

din sumeţul deal

A ochiului standard

via clipire pune în umbră

scursa secundă

târâtă-n aval.

Coşlariu,

20 Februarie 2008.
_______________

CUMPĂTARE, COPILE!

Un notes bloc de o sută de file
m-ajunge la mii de idei…
gândesc la pădure copile
cu toţi copacii şi puieţii ei

Aceasta-i ideea azi ţie ţi-o scriu
ca unui puiuţ al naturii-n declin
ce mult aş vrea fericit să te ştiu
făr-de lemn la icoane pe sticlă mă-nchin.
Coşlariu, 21/22 Februarie 2008

MIHAI TÂRNĂVEANU