~Aurica Stan: „Hoinărind prin oraş cu o carte“

Nu stau într-un oraş medieval, de tipul Sibiului sau al Sighişoarei, nici într-o
metropolă poluată ca Bucureştiul. Undeva, în nordul ţării, în Bucovina, e şi vatra mea. A Dornei, mai exact. Vorbesc aşadar de Vatra Dornei City.

Cel mai plăcut loc pentru o lectură cred că rămâne foişorul din parc. Aici am răsfoit ,,Molly Flanders” pe la 15 ani, pentru că acasă mi-era teamă să nu mă prindă mama. Apoi, în ultimul an de liceu, printre cărţile de comentarii pentru bacalaureat, citeam cu prietenele (pe roluri, se înţelege) pasaje din ,,Incantaţia dragostei”. Râdeam uneori atât de mult încât am băgat în sperieţi şi bietele veveriţe!

Iarna, la Cabana Schiorilor, cu prietenii la un vin fiert, în inima pârtiei de schi, citeam din Cioran. Si nu doar gândurile erau in amurg, ci si noi toţi, în faţă cu pahare de vin fiert cu scorţişoară. E un loc special, o babilonie boemă, unde auzi italiană, engleză, germană. O maşină de scris veche e aşezată în colţ pe o etajeră antică din lemn. Îmi plac mult şi celelalte exponate: un fier cu cărbuni, două oale de lut umplute cu ouă încondeiate, ceasul din lemn…Hmm, a fost tare frumos! Mă delectam cu pesimismul lui Cioran pentru că nu ştiu să schiez…Ruşine să-mi fie!

Pentru teze mergeam mereu în incinta…Catedralei Catolice, aflată în imediata
apropiere a liceului. Printre un acatist pentru Sfântul Anton şi altul către Sfântul
Spiridon, repetam cu voce tremurandă: fui, fuisti, fuit, fuimus, fuistis, fuerunt. Am luat numai 10 la latină patru ani! Era plăcut pentru că era linişte, rar auzeam paşi. Priveam uneori minute în şir statuile şi mă pierdeam în faţa grandorii  pe care o savuram pe viu.  Erau mereu şi flori, adeseori mă rugam.

Am folosit camera de lectură şi pentru pregătirea pentru olimpiadele naţionale şi mi-a mers
bine. Am uitat să vă spun ca sunt ortodoxă.

Primavara îmi luam o pătură, un vecin de bloc glumeţ la pachet, o pungă de covrigi, pe Dickens la subraţ, şi mergeam pe Dealul Negru. În adolescenţă, am schimbat vecinul cu un tânăr pletos, romantic şi captivant.

Pentru mine, pârtia din iarnă e unul dintre cele mai frumoase locuri pentru lectură atunci când vremea e însorită, vara. În liceu, aici mi s-a recitat cu o voce vioaie ,,Odeleta” lui Minulescu: ,,În cinstea ta / Cea mai frumoasă şi mai nebună dintre fete / Voi scrie trei ode / Trei romanţe / Trei elegii / Şi trei sonete “. Nu s-a ţinut de promisiune.

Tot aici i-am furat lui Dorin, iubitul meu de atunci, primul sărut. Mă inspirase cartea lui Bebe Mihăescu. Nu vă spun care!

Am citit şi în Sala Oglinzilor din primărie pe când bunica lucra acolo ca femeie de serviciu. Mirosul podelei răsfăţate cu Fairy şi Cocolino, bunica cu mopul în mână alintandu-mă cu o voce suavă: ,,Citeşte, mamă, citeşte, că bine ţi-o fi!” îmi sunt azi amintiri dragi. Ce nu ştia femeia e că sub copertele lui ,,Ion” ascundeam ,,Anotimpul iubirii” de Jude Deveraux.

Sunt mai multe locuri, imposibil să nu le fi cunoscut oricare adolescent zglobiu dornean. Oraşul e un târg, populat de o lume pestriţă. O carte bună şi un vin bun se pot degusta oricând la Casa Bucovineană. Există o sală de lectură la biblioteca oraşului. Eu preferam ludoteca, mai citeam două rânduri din capitolul Vectori la fizică, mai decapitam vreun Spiderman…Sunt mai băieţoasă din fire. De asta mi-a şi plăcut cartea lui Dan Lungu, ,,Băieţi de gaşcă”, citită pe stadion, în serile când nu erau decât câteva cucoane în timpul sedinţelor de jogging.

Acum când mă întorc la Dorna, mereu am o carte la mine. Citesc de obicei Drumeş. După ce scapă trenul de barieră, las orice lectură.

Ajung acasă!

Ştiaţi că orăşelul ăsta în care nu se întâmplă nimic (a se citi prea multe) are un frate geamăn? Karlovy Vary, în Cehia. Poate odată voi ajunge şi acolo cu un Norman Manea în geamantan.
AURICA STAN