NR. 5/2010

Ana-Maria Bălaş: „Cojile sufletului“ (fragment)

Şosetele ude şi reci din cizme îmi dădeau senzaţia că nu sunt singură. Picioarele îmi îngheţaseră , deşi stăteam la căldură de mai bine de două ore. Încercam să mă concentrez să citesc dintr-o carte pe care abia o începusem pentru examen, însă şosetele reci nu-mi dădeau pace. Semăna cu o aţâţare ce rămânea totuşi inertă, nevrând să iasă din ou.

Receptorii prezenţi pretutindeni în coaja ce mă acoperea se treziseră, iar  atenţia se îndrepta spre picioarele reci..tot mai reci. La inceput, a fost bine.

Ieşisem în stradă de dimineaţă, printre fulgii îngheţaţi de vântul tare care-i transformă în mici pietricele, ce-mi şfichiuiau obrazul. Era o senzaţie plăcută, dând la o parte umezeala ce o strângeam în mine, ca o sugativă.

Pe munte, vântul îţi şuieră şi mai adânc prin toate mădularele, şi simţi pe obrazul îngheţat cum se sparg pietricelele de fulgi, amestecate cu cele furate din stâncile-mamă, năpârlite şi sfidătoare în singurătăţile lor.

Acum, pe străzile oraşului, aveam aceeaşi senzaţie pe piele şi în suflet. Picioarele smulgeau din albul aşezat de-a lungul nopţii pe alei, aruncându-l înainte şi înapoi, pe distanţe nedefinite. >>>>

Jianu Liviu Florian: „Cântec pentru Mădălina“

CANTEC PENTRU MADALINA

Madalina, Madalina,

Canta-ne tacut,

Acolo, tot cu Lumina

De la inceput!

* * *

Ce e viata? Ce e vina?

Ce nu e pacat?

Unii iau din el doar tina,

Altii, cer curat!

* * *

Madalina, Madalina,

Suflet de copil,

Mai compune cu Lumina

Primului tau tril!

* * *

Canta, canta, niciodata,

Nu uita sa stii,

Fata draga, draga fata,

Ca murim copii!

* * *

Madalina, Madalina,

Fii mereu frumoasa!

Canta-ne cu toata vina

De-a  fugi de-acasa! >>>>

Ana Urma: „Îndemnul“

ÎNDEMNUL

In memoriam Artur Silvestri

Eram pribeag pe cale
Şi-mi căutam o umbră,
Când am simţit din vale
Un miros ca de ambră.
***
Venea din floarea albă
Dintr-un copac lumină,
Cu vâsc de frunze salbă
Şi rouă în cunună…
***
Mă atrăgea copacul
Cu umbra-i de levit,
Cum liniştea pe lacul
Din preajma unui schit.

Cu-al grabei nod descins,
Când sufletu-mi să trag,
Blând ramu-i m-a atins
Cum stelele pe-un mag! >>>>

Cornel C. Costea: „Priviri“

PRIVIRI

Aprinde o lumină în negura-nserării

Şi fă-o să vegheze al nopţilor hotar

Dezvăluind în cuget misterul fericirii

Pe care o tot cauţi, dar pare în zadar.

Nu te-ntreba acuma ce e această lume

Şi pentru ce poeme se scriu în pribegie,

Întreabă-te, mai bine, de ce sub al tău nume

Se-ascunde-un infinit de doruri şi magie.

Sunt dorurile vieţii ce se trezesc în tine

Şi e magia clipei ce veşnică rămâne,

Atunci când vei cunoaşte că totul e în sine

Şi-e dincolo de spaţiu, dar regăsit şi-n mine. >>>>

Alfred Cristian Chirculescu: „Dragoste de noi“

DRAGOSTE DE NOI

1.Când va fi început,

Când se va fi sfârşit,

Când voi rămâne mut,

Privind spre asfinţit…..

***

2.Când orb de bucurie,

Când surd de întristare,

Când am sa-ti dau şi ţie

Plăcerea care doare….,

***

3.Va  fi-nceputu-ţi clar!

Să vezi că simplul este,

Complexul atât de amar,

De acum trista poveste….   >>>>

Cristian Lisandru: „Minuni“

MINUNI

minunile nu apar în fiecare zi
poţi depune o cerere dacă vrei
va avea număr de înregistrare în gândurile tale
aşteptarea aruncă mănuşa
te duelezi cu ea pierzi lupta de fiecare dată
e răbdarea o invitaţie pentru uluirile viitoare
aşa te întrebi dar nu dai răspuns
poate nădăjduieşti că eşti chiar tu o minune
nu-ţi mai trebuie nimic
pocneşti din degete întinzi fir de gând peste abis
echilibristica permanentă te-a învăţat să nu priveşti în jos
ameţeala strigă lasă baltă aşteptările la ce bun
e mai bine să plonjezi cu capul înainte prin canion de trăiri
păsările au aripi
tu ai mâini cu degete acoperite de fulgii bătăturilor
zborul cuvintelor protest cotidian neauzit
fiindcă minunile nu apar în fiecare zi
sunt capricioase
trăiesc cu dopuri de vată în urechi >>>>

Mirela Savin: „Philippe Lejeune şi actualizarea relaţiei memorie (ficţiune în romanul Elena de Dimitrie Bolintineanu)“

Actualitatea temei prezentului eseu este determinată de faptul că fenomenul narativ, în permanentă transformare, este continuu reinterpretat. Pe de altă parte, când  critica de specialitate a stabilit că modelul liric sau problematic reprezintă axa literaturii moderne şi, indirect, ,,imaginea de sine, sentimentul existenţei personale ca valoare absolută se impune (pe un ton de sfidare şi de seducţie) conştiinţei occidentale”[1], este firesc să ne intereseze cum s-a manifestat relaţia memorie /vs./ ficţiune în romanul Elena de Dimitrie Bolintineanu şi, indirect, axa autobiografie-autobiografism-biografie, axă care oferă sugestii multiple, utile pentru înţelegerea şi definirea fenomenului narativ paşoptist şi postpaşoptist.

Romanul pe care îl supunem analizei, în această lucrare, apare, printr-o lectură a previzibilităţii matematice, ca victorie a morţii asupra cotidianului obscur. Pe această linie, notăm motivemul bacovian al victoriei temporare: ,,Alexandru îi sărută gura ei rece (…), faţa sa avea expresiune de blândeţe şi de fericire.” >>>>

Carmen Tania Grigore: „Descătuşare“

DESCĂTUŞARE

Degetela tale

sunt ca un mănunchi

de clepsidre

cu fiecare mângâiere

am senzaţia

unei decantări senzoriale

din care doar

duhul sărutului

m-ar putea tulbura

uneori atingerea ta

mă străbate

ca o fibrilaţie

alteori ca o siderală

urmă de melc

de fiecare dată însă

respiraţia ta

este sinonimă cu descătuşarea. >>>>

Gabriela Marieta-Secu: „De ce ma-ş face vis?“

DE CE M-AŞ  FACE VIS ?

Am înţeles,

Prin Univers

Sunt umbra

Răsăritului pierdut

Într-un apus

De început …

De ce mi-aş face

Vise de aripă ?

De ce m-aş face

A frunzelor risipă

Când vara mea

De secetă fierbinte

De-un curcubeu rotat

Nu-şi mai aduce aminte ?

De ce să bat cu gândul

În orişicare poartă,

Când iată,

Câinii timpului

Mă  latră

De parcă >>>>

Florentina Orza: „Ultimul cuvânt“

Prin fiecare folicul al pielii

mă hrănesc cu raze de soare.

creierul meu absoarbe,ca un burete,

cuvintele tale.

imaginea ta vie o strâng în braţe

plină de speranţă

că mâine nu voi mai fi

o furnică escaladând muntele,

oprindu-mă la fiecare piatră

ce-o voi întâlni.

trag de sforile ploii s-ajung

printre nori.

în liniştea cerului

voi face zgomot

lăsând bagajul amintirilor

pe hol. >>>>