~Artur Silvestri despre Monica Ilas, Loredana A. Stirbu , Adina Ungur, Gh.C. Nistoroiu, Ioan Bozac , Adrian Paparuz , Bogdan Gagu , Sergiu V. Vasile

Citind multe din productiile sosite la redactia ” Tanarului Scriitor ” mi s-a parut ca disting cateva voci remarcabile care isi vor intari timbrul ce se arata a fi individualizat inca de azi . Imaginea obtinuta prin lectura mi-a creat o anumita emotie si nadejdi de vremuri mai bune iar insemnarile in marginea ” cartilor posibile” ce sunt aceste incercari , le voi include intr-o carte aflata in dosare , de fapt „o carte despre cum se nasc cartile „. Ceea ce am scris in aceste note alcatuite cu repeziciune nu sunt nici cronici literare si nici recenzii,desi autorii despre care scriu le pot intrebuinta oricand si dupa cum doresc si le sunt de folos . Ele nu au nici aspectul unro succinte articole de istorie literara „in mers”. Sunt insa „luari de probe ” facute cu atentie , asa cum am facut in tinerete ,pe cand, scriind despre carti si autori, am gresit foarte rar.Poate ca nici astazi nu am sa gresesc.

_________________

Uimitoare prin maturitate si putere in a se diferentia stilistic , proza Loredanei A.Stirbu apartine unui autor care va lasa fara nici o indoiala o „urma „in literatura romana ,indiferent daca productiile ulterioare se vor adauga in acelasi regim de valori.Astazi inca , scriitoarea ne-a dat cateva nuvele de neuitat intre care probabil cea mai insemnata este ” Agatha”, un exemplu de proportie in felul cum se organizeaza materia si un document de stil precis si intensiv, rar intre contemporanii care scriu mai degraba torential si neingrijit. Impun aici distinctia sufleteasca , intelegerea superioara a vietii si o noblete de extractie clasica , care intr-un anumit fel amintesc de Marguerite Duras ( din ” Moderato Cantabile „)iar la noi de Bianca Balota (cu” Bal la regina Portugaliei”).Inactualitatea acestei literaturi este ,la drept vorbind,semnul cel mai evident al valorii care razbate din vacarmul zilei incetosate.
____________________________
Monica Ilas
Lirica initial de ” zapezi abstracte „, a Monicai Ilas a evoluat in directia unei purificari afective care arata astazi in felul unei adevarate ideograme sufletesti , traducand mai degraba o epura de sentiment si ecouri sentimentale decat monografia sentimentului propriu-zis.
Suflet solitar ce aminteste uneori – prin dictia de „ultima floare a toamnei” – de poezia lui Emily Dickinson,atata doar ca mai putin concentrata si,deci,mai epica , Monica Ilas nu pare a calca pe cararile lirismului feminim romanesc ce se imparte intre exuberanta de mari desfasurari sensibile de la Magda Isanos si sicitatea filosofica , conceptuala si baroca, a Ilenei Malancioiu.Ea va inainta memorabil ,dar previzibil, in decantarea treptata ,”italiana”,care ,maine poate,ar putea ajunge pana la incifrarile ungarettiene sau in apropierea imagismului mediteranean al lui Eugenio Montale.
______________________________
Adina Ungur
Scurte monologuri de ” vorbe aproape soptite” ,lirica Adinei Ungur impresioneaza prin dictie impecabila si prin puterea de sugestie profunda obtinuta cu mijloace in aparenta putine si sumare.
Poeta,careia ii place sa-si poarte parul verde si sa infatiseze aburii imaginari si iarba fara roua ,scrie in „secvente” ce par a fi extrase din realitate cand ,de fapt,sunt realitati simbolice care ascund sensuri ce abia se ghicesc dar se retin si se intorc in gand ca un ecou misterios , dintr-o lume care se presimte fara a se revela. Memorabila in cateva creatii recente ,poeta desfasoara o „poveste continua”, tot atat de neobisnuita ca si picturile cu cheie din Evul Mediu ce lasa sa se intrevada,dincolo de formele superficiale , un mesaj ascuns , citit in coduri .
___________________________
Bogdan Gagu
Prin ceea ce se cunoaste dintr-o creatie fara indoiala mai ampla, poezia lui Bogdan Gagu pare a fi ,dincolo de un aer ” deceptionist” izbitor , expresia unui suflet zbuciumat , terorizat de sfarsitul inevitabil ce se evoca pretutindeni cu o staruinta de vremuri apocaliptice. Poet al unei singure teme , el a dat totusi cateva exemple de literatura adevarata precum in memorabila poema ” cum murim”.
_________________________
Sentimentala si intrucatva , lirica lui Adrian Paparuz se insira intr-o linie bacoviana ce si-a gasit pana astazi ilustrari diferite ce includ deopotriva pe Ovidiu Genaru George Tzarnea ,intre altii .Cu cel de pe urma, el are in comun un aer declarativ si retoric ,care ,cultivand un ” discurs indragostit”, inclina catre scurte episoade trubaduresti ce nu se dezvolta din fericire si doar se adauga lirismului afectuos,de simtaminte nobile,ce si-a propus sa exprime.Poetul este capabil de evolutii pozitive si apt in a crea „opera” oricat ar fi tematica si ,in acelasi timp,formula sufleteasca de monocorda.
______________________
Proza lui Ioan Bozac din ” Intamplari ” apartine numai in aparenta unei literaturi de ” mediu profesional ” fiind,in realitate , un document sufletesc cu aer cehovian pe care tinuta lui de jurnal cu insemnari precise si diversificate il face pasionant la o lectura cat de sumara. Prin materie si „categorie”, ea se alatura admirabilelor pagini ale lui Andrei Pandrea din „Medic la Boisoara” si,ca si acolo, paginile memorabile apartin unui amestec rar de etnografie descoperita cu uimire si mentalitate oraseneasca de ” strain” ce intalneste locuri cu secretul lor insondabil , care incepe sa fie inteles treptat , ca si cum s-ar desface „foile de ceapa”.

__________________________
Lirica lui Sergiu V.Vasile ,un postsimbolist care l-a citit pe Paul Valery, merita o soarta mai buna decat aceea ce se rezerva azi poetului singuratic ce nu se supune ” ideologiei mandarinilor zilei”. Poetul ilustreaza o categorie de lirism mai degraba carturaresc,fiind un exemplu de simtamant nobil si de instinct al cizelarii care ,aduse laolalta, fac sa se tina minte nu putine din productiile acestui sentimental cu suflet de grafician chinez.

___________________________
Nuvelistica lui Ion Mischeva,un tanar prozator de la Chisinau,impresioneaza prin dezinvoltura , simt al dialogului (ce ,poate,va fi candva expresia unui dramaturg ) si constructie proportionala ;acestea sunt insusiri care,insumate, dau nadejdi intr-un viitor literar probabil si in aparitia unui scriitor adevarat.
_________________________
Eseistica , de mare forta intelectuala , a lui Gh. C. Nistoroiu se intemeiaza pe o eruditie iesita din comun care insa nu-i o ” cunoastere de carte rara” ce conduce adeseori la sterilitate si la studii de tematica minora ci,fiind stiinta insusita care lucreaza la formula intelectuala , produce un gen de ” contributie ” cu gen indefinit ,deopotriva filosofie a culturii si indrumare cu aspect traditional. Carturarul ,caci un carturar autentic este acest autor despre care abia mai recent a inceput sa se stie mai mult, inainteaza pe o directie care altadata a fost ilustrata de ” autohtonismul profetic”iar mai incoace de Constantin Noica , Paul Anghel si Petre Tutea. Ceea ce ii lipseste inca lui Gh. C. Nistoroiu este ” bibliografia operei”,adica opera manifestata prin titluri caci altfel ,in constitutia intregului impresionant de clar,ea exista si se calauzeste dupa un ceas interior oranduit pe ciclurile lungi.

_________________________________

Poezia „traditionalista” a lui Mihai Andrei Aldea , unde rasuna ecouri din Ioan Alexandru mai ales insa si din Eminescu,mai rar Lucian Blaga ori Octavian Goga, apartine unui carturar a carui opera capitala se va rezema categoric pe eruditie si pe studiu de chilie benedictina decat pe inspiratie candida si pe furor poeticus.Insa exercitiul liric slujeste afectiv si lustruieste sentimentele care ,astfel,se confirma si se definesc in ceea ce au ele fundamental.

________________________________
Destul de putin cunoscuta la noi,proza Nusei Ilisie este insa remarcabila prin echilibru , lirism temperat si stiinta a povestirii afective care apartin unei traditii de extractie romantica unde impresionante sunt puritatea emotiei si claritatea sentimentala.Deopotriva, pagina de „jurnal”,”scrisoare” sau monolog, nuveletele ei ,de fapt niste „proze scurte” descriind stari de spirit sau episoade comprimate , afirma un prozator despre care se va mai vorbi.

___________________________________________
In ceea ce are specific , poezia Anne-Mariei Bejliu se oranduieste in cadente sufletesti cu o bataie intrucatva asimetrica,ce cuprind insa stari de spirit dramatice si de amplori necunoscute in mod curent.De aici rezulta nu o poezie cantabila ,ritmica si ,deci,” clasicista”in sensul post-renascentist ci o lirica aproape recitata ,”latina” si „veche”,un monolog soptit,”greu”prin starile ce doar se banuie dincolo de cuvintele ce par obisnuite. Autoarea unui volum („Undeva fericirea”)unde cateva creatii sunt memorabile(intre care antologica „Si mama mi-a spus doar „),Anne-Marie Bejliu este un scriitor format , a carui opera viitoare ar putea cunoaste evolutii inca impredictibile.

___________________________________________

Dincolo de aparenta unei lirici de album , intimista si sentimentala, poezia Marianei Kabbout impune insa prin disciplina si instinct de cizelura facuta cu finete si inteligenta.Poeta se exprima in sonuri traditionale ori mai bine spus”clasiciste” si in cele mai de seama realizari este o neo-romantica dovedind lecturi si un spirit cultivat esteticeste si „citit”. Acestea nu sunt insa exercitii pe o tema data si nici schite formulate cu repeziciune in maniera „poetilor de manual” ci creatii ce intruchipeaza o materie lirica proprie si un fel inedit de a intelege literatura prin proportie si echilibru , ce tempereaza efuziunile si supune afectul unor rigori traduse intr-o muzicalitate sufleteasca remarcabila.